Când vorbim de anxietate, avem tendința de a confunda conceptul cu cel de angoasa, Și, deși unul apare imediat decât celălalt, este necesar să facem diferența, deoarece unul este un simptom care afectează pacientul (angoasa), iar celălalt este setul de simptome care formează sindromul care afectează persoana (anxietate).
Ambele formează ceea ce cunoaștem ca tulburări de anxietate sau, în cazul dvs., subiectul pe care îl vom aborda în continuare în acest articol..
Când ne aflăm în fața oricăruia dintre acești doi termeni, primul lucru pe care îl credem este că ne confruntăm cu aceeași situație și acest lucru se datorează probabil utilizării colocviale pe care o dăm ambelor cuvinte, unde în viața de zi cu zi unul este practic la fel ca celălalt..
Cu toate acestea, ca profesioniști din domeniul sănătății mintale, ambii termeni trebuie să fie bine definiți, deoarece acest lucru ne va permite să înțelegem situația prin care trece pacientul..
anxietate apare în mod constant și pentru o perioadă mai lungă de timp în persoana care suferă de aceasta din cauza unor evenimente diferite sau pentru cauze diferite, și mai ales din cauza gânduri ireale și distorsionate care îi fac pe cei care suferă de ea să se simtă în pericol constant.
Când începem să ne simțim anxioși, Sistem nervos autonom activează eliberarea adrenalină și cortizol in forma de gânduri, emoții sau simptome fiziologice, generând disconfort.
Dacă vorbim despre o anxietate în parametrii normalității, în care persoana este capabilă să o tolereze, vorbim despre un simptom care ne permite să supraviețuim situațiilor cotidiene, anticipând pericolul, căutând o modalitate de a evita riscul.
Când această anxietate depășește pragurile de rezistență ale persoanei și devine patologică, ea reprezintă o comportament inadaptativ în domeniile familial, social sau de lucru.
La rândul său, angoasa este o emoție pe care fiecare om o va experimenta cel puțin o dată în viață, prezentată ca un sentiment de disperare copleșitoare.
Se prezintă ca un sentiment de paralizie și spre deosebire de anxietate, simptomele fiziologice predomină în anxietate, caracterizată prin dureri de cap, enurezis, tremurături, vertij, amețeli, transpirație, printre altele.
Odată ce angoasa depășește intensitatea și durata cu care a fost prezentată, ne confruntăm cu patologia numită: criza de anxietate.
Un atac de anxietate, cunoscut și sub numele de atac de panică sau atac de panică, este un set de gânduri, emoții și simptome fiziologice, adică suma anxietății și angoasei care apare fără un declanșator specific.
Pentru persoana care vine să-l prezinte, trebuie să fi fost supus la mult stres, stres continuu sau, în unele cazuri, la un eveniment traumatic. În general, acestea prezintă un disconfort fizic acut, fără ca persoana să găsească alinare în medicația prezentată de medic, deoarece este o stres emotional.
Atacurile de anxietate apar din cauza ideii constante pe care o are persoana de a nu putea rezolva vreo situație prin care trece, devenind o teamă ireală care duce la principii de angoasă și anxietate, unde, dacă nu este controlată în timp sau depășește cea a pacientului resurse, devine apoi o criză care trebuie tratată.
Acestea ating nivelul maxim în primele zece minute, unde simptomele fizice și gânduri obsesive Fanteziile recurente sunt ridicate și persoana are dificultăți în a le controla singure.
După cum am văzut în secțiunile anterioare, atacurile de anxietate sunt caracterizate de simptome fizice gânduri iraționale și emoții incontrolabile pentru oameni.
Iată câteva dintre caracteristicile acestor crize și care vă pot ajuta să identificați când vreunul dintre pacienții dvs. prezintă acest tip de patologie.
Deși este necesar să cunoaștem caracteristicile atacurilor de anxietate, trebuie menționat că diagnosticul pus de noi ca psihologi nu este suficient, întrucât pe lângă adaptarea la un anumit model psihoterapeutic, trebuie să trimite pacientul la psihiatru.
Uneori pacientul are nevoie de medicamente pentru a controla neurotransmițătorii pe care i-am menționat mai sus (adrenalină și cortizol), astfel încât pacientul să găsească o modalitate de recuperare și de a avea o calitate a vieții mai bună.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.