Vă las cel mai bun fraze din Gustavo Cerati, unul dintre cei mai importanți exponenți ai rock-ului latino-american. A fost vocalistul principal, chitaristul și compozitorul Soda Stereo, una dintre cele mai importante formații din America Latină, originară din Argentina..
S-ar putea să vă intereseze și aceste fraze de la Soda Stereo.
-Prea mult nu este nimic de făcut, sunt romantic și plin de clișee. Fără camuflajul meu, m-am dat ție ca mine. -Camuflaj.
-Explozii în ochi, găuri în pământ și un verde intens în mare. Există ceva în aer, detalii infinite și vreau să dureze pentru totdeauna. -Iubire galbenă.
-A fost întotdeauna distractiv să alergi, să lași lumea în urmă. Astăzi atmosfera îi comprimă picioarele, ea este fata mea lunară. -Lisa.
-Dacă ești ascuns, de unde voi ști cine ești? Mă iubești în întuneric, dormi înfășurat în plase. -Semne.
-Sfârșitul iubirii, simțindu-mă mai viu. Sfârșitul mării este să simți același lucru, viu. -În viaţă.
-Mi-aș dori să am energie în tine pentru a sparge lanțuri. Pe măsură ce trotuarul se rupe de soare și pământul credincios răsare. -Sulky.
-Este capriciul apusului. Când va cădea noaptea, voi lua avionul. Dacă îndoiala este trecutul. Acum nu este niciodată, totul nu este nimic, dacă nu mă odihnesc în privirea ta. -Acum nu este niciodată.
-Fată cu ochii de ieri, știu că și tu vibrezi. Sentimentul ciudat de a nu aparține acestei lumi, ca într-o transă. -Mediu.
-Mă ucide neștiind unde ești sau ce să fac. Astăzi am format numărul dvs. doar pentru a vă auzi vocea. -Turn de fildeș.
-Viața durează un salt, rămâne, moarte sigură. Acesta a fost momentul și l-ai suflat. Te temi de el atât de mult încât se întâmplă în cele din urmă. -Se întâmplă în cele din urmă.
-Cred că intenția ta, vrei să urci să mă vezi, dar astăzi nu mai sunt eu. În noaptea trecută te-am aruncat într-o mare de lavă arzătoare, dar astăzi nu mai sunt eu. -Astăzi nu mai sunt eu.
-Corpuri retroiluminate ghidate de crucea sudică. În interiorul unui vulcan, ardem cu pasiune minerală. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat cu noi și acum suntem praf cosmic. -Convoi.
-Iubesc luciditatea ta, îți citesc goliciunea. Când te gândești la mare, așa că mă gândesc la tine la fel. -Alta piele.
-Pari tremurat și aș vrea să fiu mai aproape. Noaptea trece prin mine. -Frumoasa.
-Pasiunea mea pentru viitor este eternitatea. Nu-mi vorbi despre vagi speranțe, urmăresc realitatea. -Lucruri imposibile.
-Vă sugerez să rămânem vigilenți, în vecii vecilor, împrăștiați de fantezii. Ceea ce ți-ai dorit nu are sfârșit. -Suflet.
-În primele 3 minute, povestea a fost scrisă. Tocmai totul se întâmplă, aici și acum. -Aici și acum.
-Tonele nu cântăresc nimic atunci când plutești fără să te gândești. Prin canalul tău, râul Babel, apele limpezi curg adânc. -Râul Babel.
-Nici o înșelăciune nu te face fericit. Este un semn mai fericit. Aceasta nu este o invenție pentru a trece timpul. Nu există nici un artefact care să fie vizionar. -Artefact.
-Te-am creat, ca un mare inventator. Vrei vreodată să știi, adresa de returnat. La început, că la început a fost o plimbare imorală. -Plimbare imorală.
-Viitorul se prăbușește în fața mea, întunericul coboară. Din anxietate, din ce în ce mai mult, te las doar să cazi. Nu pot face nimic acum. -Adu-mi noaptea.
-Așteptarea m-a epuizat, nu știu nimic despre tine, ai lăsat atât de mult în mine. În flăcări m-am întins și, într-o degradare lentă, am știut că te-am pierdut. -Infracțiune.
-Mi-ai mărturisit fără îndoială o dragoste, să ne protejeze inocența acum că totul este mai pervers. Pentru capul meu mi-au cerut deja o recompensă, dar nu există preț pentru a-ți fura inima. -Iubeste direct.
-Bucură-te, pierde-te mai mult, lasă pământul să tremure și fiecare clișeu. Sună ca vântul și am decis să șterg timpul. Sunt propriul meu altar. -Altar.
-Aproape de noul sfârșit, tabu, foc și durere. Jungla mi s-a deschis la picioare și, din cauza ta, am avut curajul să continui. -Tabu.
-Universul se potrivește într-o picătură atunci când îți arcuiești corpul. Limba mea îți perie primăvara adâncă. Suc de lună pe care mi l-ai dat, mă duc pentru mai mult. -Suc de lună.
-Mergem încet să ne întâlnim, timpul este nisip în mâinile mele. Știu după semnele tale, cât de mult ai iubit, mai mult decât ceea ce ai promis. -Lacul pe cer.
-Strâng pumnul, poate să nu-mi văd mâna goală. Dacă aș putea să-ți spun altfel aș face. Nu te mai las, nu te mai las. Este un răpitor de inconștiență, iubito. -Extaz.
-Simt că zilele trec și continuu, tracțiune la sânge. După o melodie, cred că te-am făcut atât de a mea, încât pentru o clipă te-am uitat. -Tractiune cu sange.
- Vreau o casă, vreau un hangar și un turn de lansare. Astăzi satul nostru este această lume întreagă și nu este un simplu pretext. -Acasă.
-Prostia triumfă în acest joc. Știu că spui adevărul. O cunosc, te cunosc și nu te cred. -Eu nu te cred.
-Este specia care ne unește, un salt de capăt. Deci, viața continuă în multe sume de plăcere. Și lasă-l să dureze cât durează adevăratul lucru și lasă-l să dureze cât durează ficțiunea. -Specii.
-Te cunosc din altă viață, astăzi vei ieși pe fereastră ca un pumnal care rupe prin întuneric. Dacă te iau, este pentru mine să mă iei, fără să vorbesc, doar atingându-mă. -Te iau să mă iei.
-Acesta este un copil cu bombă de timp, același lucru care ne unește astăzi ne dezintegrează, ne dezintegrează. În peisajul de așteptare, încă o scânteie și așa începe focul. -Bomba cu timp.
-Pot să mă înșel, am totul în față. Nu m-am simțit niciodată atât de bine, călătoresc fără să mă mișc. Băieți spațiali, se joacă în curtea mea. Vor măsura șansa cu vântul, o forță naturală. -Forța naturală.
-Avenida Alcorta, cicatrice, azi m-am întors obosit să vorbesc despre mine. Nu știu, nu știu unde ești. Știu, am ajuns deja aici și îmi este atât de dor de tine. -Av. Alcorta.
-Deasupra soarelui, sub reflexie. Vedeți cum îmi explodează sufletul, sunteți deja aici. Și pasul pe care l-am făcut este cauza și efectul. -Pod.
-Mergem încet să ne întâlnim, timpul este nisip în mâinile mele. Știu după semnele tale cât ți-a mai rămas să uiți ce ai făcut. Simțiți ceva ce nu ați simțit niciodată. -Lacul pe cer.
-Cruce dragoste, îmi voi cruci degetele. Și mulțumesc că ai venit, mulțumesc că ai venit. A fost creat un pod adorabil între cele două. -Pod.
-Șef al Medusei, gura ei este invizibilă. Se fixează pe retină, seduce într-o mie de feluri. Când nu iubești, cumperi și e adevărat! -Cap de meduze.
-Amândoi au oftat la fel și astăzi fac parte dintr-o ploaie. Nu vă faceți nicio greșeală, resentimentul este inutil, sunt spasme după rămas bun. -La revedere.
-Cântec de joasă relief. Earthship, îți urmez vocea. Dansez din iluzie, un vis cald pentru amândoi. -Rădăcină.
-Atât de multe asemănări, ești fascinat. Și pentru acea privire asupra cerului, schimb tot ce am văzut. Ah, mă cunoști ca pe nimeni. Ah, îmi amintești de tot ce sunt. -Semnale luminoase.
-Din ce dezastru am fost salvat, în timp util am dat drumul. Și într-o secundă m-am trezit, uh, iubito, pe orbita ta extatică, oh. -Dezastru.
-Cuvinte profane din gura ta pură. Toată dulceața mea atârnă peste tine. Îmi place să te las așa. Îmi place să rămân așa. -Imi place sa te las asa.
-Patru elemente fac vânt. Cinci stele, cea pe care o prefer. Șase este diavolul ascuns. În fir, în firul timpului. -Numeral.
-Când nu mai este nimic de spus, devin una cu fumul. Șterge motivul pentru tot ce a decis. Timpul se întinde (...) și uit ca tine. Și în sferă rătăcim indiferenți pentru spațiul pe care l-a lăsat (...). O poveste fără sfârșit. -Sufla.
-Ploaia cade, schimbă peisajele de fum și vânt. Șterg vechea hartă a catastrofelor, sărutările noastre sună adevărate (...). Am urmat cea mai vorace stele, nu m-a dus niciodată atât de departe. De ce să cred în întâmplare? M-am născut pentru asta. -M-am născut pentru asta.
-Coboară și ziua este caldă fără soare. Vin jos, noaptea îți ascunde vocea. Și, de asemenea, vrei soare, încet poți găsi și Luna.
-O trădare rapidă și am ieșit din dragoste. Poate am cerut-o. -Infracțiune.
-Astăzi să facem excepția încălcării regulilor. Atâta foame fără satisfacție, satisfacție. Astăzi să facem excepția întinderii frânghiei. Și durabilitatea este mai bună decât arderea. -Excepția.
-Viitorul se prăbușește în fața mea, aprinde întunericul anxietății. Din ce în ce mai mult, mă las să cad, nu mai pot face nimic, la fel. -Adu-mi noaptea.
-Ai cerut atât de mult să păstrezi acel moment de plăcere, înainte să fie prea târziu. Același sentiment revine, acest cântec a fost deja scris, până în cele mai mici detalii. -Deja vu.
-Inima mea a eșuat de când a plecat, verbul său trăiește în carnea mea. Și spun adevăruri ca minciuni. Vina nimănui, doar a mea. -Carnă de verbi.
-Fatalism inutil, ignorând temerile, mor să cred că am putea fi prieteni. Sau viața se va simți și mai rece, iar fantoma nu va putea dormi. -Fantomă.
-Vocea ta din mesaj îmi cere să-ți vorbesc, dar poate fi prea târziu până mă auzi. Așa că am să te văd, închid și am să te văd. Îmi este ușor să uit. -Iertarea este divină.
-Hei, hei, hei, la mila ta. Poveștile de sare mă lasă din nou la milă. Luați doza și levitați, legată de frumusețea voastră inconștientă care îmi zdruncină spiritul și atârnă. -Din mila ta.
-Hei, te rog să te lovești de tine, gătește încet ca Icarus la soare. De când te-am iubit, cicatricea ta nu mi-a fost ștearsă niciodată. -Cicatricea ta pe mine.
-Totul a început într-o cameră pe care am uitat-o. Atingerea de mătase a trezit-o în fața ferestrei. Am început să ne jucăm pentru a ne spune adevărul care este cel mai înșelător de știut. -Înşela.
-Un curcubeu artificial, lumină de natură moartă. Cred că este foarte apropiată. Ar trebui să crească, deoarece ecoul se va repeta. Îl văd aici, nu s-a pierdut niciodată. -Natură moartă.
-Nu este suficient să improvizezi, copilul obraz face parte din distracție. Acum vom vedea spectacolul dvs. într-o cameră de hotel, cu vedere la mare. Citește-mi buzele karaoke, așa cum m-ar convinge un rege. -Karaoke.
-Cactusul îmi înmoaie mugurii cu pielea, are o sută de ani, înflorește o singură dată. (...) Și are o otravă mai amară decât fiere, doar invocându-te, voi deveni iubit. -Cactus.
-Lucrurile strălucitoare ies întotdeauna brusc, ca geometria unei flori. Este cuvântul înainte ca buzele tale să-l elibereze. Fără secrete, nu există iubire. -Magie.
-Am văzut-o pe Lucy când a intrat în cameră, spațiul curbat. Am văzut lumini și metronomul lui Dumnezeu, am pus timpul în suspensie. -Am văzut-o pe Lucy.
-În călătoria spre răscumpărare, lumina nu încetează să mai bată. Cred în dragoste pentru că nu sunt niciodată mulțumit. Este inima mea sălbatică, care ajunge exact la timp. Sosiți la timp. -Presa.
-Nu mai sunt de făcut, ești propriul tău ajutor. Acum du-te și trăiește, mi-a plăcut întotdeauna nebunia ta. -Nebunia ta.
-Totul s-a mișcat și este mai bine să rămâi nemișcat. În curând va răsări soarele și vom recupera unele daune. Încăpățânat cât sunt eu rămân aici. Cerneala nu s-a uscat și, în cuvinte, am spus multe lucruri, dar în inima mea sunt încă atât de multe de spus. -Stau aici.
-O busolă de lumină, farul desenând în mare. Cu un sărut albastru, spuma se transformă în sare, sirenele și caii de mare cu cântecul lor ne vor fermeca. -Sare.
-Pentru ceea ce am găsit în ochii tăi, pentru ceea ce am pierdut în luptă. Cunoașterea celeilalte jumătăți este puțin, înțelegerea faptului că doar ființa este mai pură. -În viaţă.
-Să vedem, să vedem dacă se lămurește. Am vorbit despre tine, despre anxietățile mele. Din ziua în care s-a născut în gura ta, dintr-o nouă furtună care explodează. -Sudastada.
-Tu ești calea directă spre moartea mea. Știu că nu merg într-un port bun și nici nu găsesc o mântuire și navighez prin mările nebuniei fără opoziție. -E doar o iluzie.
-În această după-amiază însorită am început să mă uit la cartea dvs. poștală sub un fascicul de lumină. O frază a durat până la amurg, amintiți-vă că este un loc frumos. -Alta piele.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.