teatru preispanic, Ca expresie culturală, a fost alcătuită din activități reprezentând povești, dansuri, farsă și comedii dezvoltate înainte de sosirea cuceritorilor în America. Toate au fost executate la date fixe ca parte a unei întregi culturi ancestrale transmise oral de la generație la generație..
Prin teatrul prehispanic, aboriginii americani și-au exprimat riturile și credințele. Această manifestare artistică a avut o forță mai mare în rândul indienilor care au ocupat întreaga zonă a zonelor înalte din actualul Mexic. Cele mai complete și păstrate înregistrări ale acestui tip de activitate culturală au provenit din această zonă..
Datorită caracterului său religios puternic, teatrul prehispanic a fost imediat atacat de expediționarul spaniol. Viziunea asupra lumii pe care a propagat-o această activitate, zeii cărora le-a fost consacrată și trăsăturile caracterelor sale contrazic cultura europeană a cuceritorului..
În consecință, ca o modalitate de a asigura dominația, toate aceste simboluri și ritualuri au fost luptate până când au fost practic stinse..
Fratele misionari, în schimb, au impus comedii cu conținut religios care au încercat să stabilească valori creștine printre indieni..
În cazul vechiului teatru pre-hispanic mexican, semnificația acestuia a fost posibilă datorită muncii fraților Andrés de Olmos și Bernardino de Sahagún.
Acestea au fost dedicate compilării memoriei orale a indienilor și transcrierii acesteia în grafie latină. În acest proces, o mare parte din originalitate s-a pierdut datorită inconvenientului său pentru cultura europeană..
Indice articol
La fel ca marile culturi ale antichității, teatrul prehispanic își avea originile în festivalurile și comemorările sale religioase. În riturile și procesiunile lor, preoții au mărșăluit, cântând imnuri sacre, cu ținută reprezentativă a zeilor lor și au adus poeziile lor divine oamenilor..
De-a lungul timpului, aceste ceremonii au fost amintite cu reprezentări simbolice efectuate la date fixe. În plus, unele rămășițe arheologice ale culturii nahuatl oferă o relatare a unor imnuri și dansuri care au fost interpretate în circumstanțe diferite..
Astfel, au existat imnuri și dansuri pentru a celebra victoriile, pentru a face pelerinaje și pentru a opri pe parcurs pe parcursul unei imigrații..
Toți au avut scopul de a le mulțumi zeilor lor. Aceste demonstrații au devenit formale - cu libreti și chiar cu haine speciale - pe măsură ce cultura s-a stabilit..
Când au sosit spaniolii, exista deja un grup de ceremonii în care se cântau, cântau și dansau. Aceste ceremonii au fost repetate timp de multe zile. În ziua prezentării sale, s-au folosit costume și măști care denotau caracterul teatral al ceremoniei.
Cultura nahuatl avea un fel de ciclu sacru numit teatru perpetuu. Acest ciclu sacru s-a petrecut neîntrerupt de-a lungul celor 18 luni de câte 20 de zile fiecare. Acolo, au fost făcute reprezentări de ceremonii către zei la care au participat preoții și oamenii.
De la origini, teatrul prehispanic avea o condiție pur orală și cu scopul de a păstra memoria istorică. În fiecare transmisie, au fost încorporate modificări care au ajutat la dezvoltarea genului.
De exemplu, în lumea Nahuatl, tlamatini (cel care știe ceva) era însărcinat cu paza itoloca (ce se spune despre cineva sau ceva) și învățați tinerii cântecele dedicate zeilor, prieteniei, războiului, iubirii și morții. Traseul folosit pentru predare a fost cuvântul oral și sistemele de scriere nealfabetice.
În același mod, au existat în toate culturile pre-hispanice persoane însărcinate cu menținerea memoriei istorice a poporului lor și transmiterea acesteia generației următoare. La sosirea cuceritorilor, misionarii și avocații spanioli s-au numit cronici..
Deci, au început să colecteze și să transcrie această memorie amerindiană. În acest proces, o mare parte din ceea ce a fost transmis a fost eliminat sau modificat din motive religioase sau politice..
Acesta a fost sfârșitul oralității în înregistrarea și transmiterea culturii prehispanice. Toate lucrările păstrate au fost supuse unui proces de alfabetizare.
În teatrul prehispanic, actorii erau în general oamenii implicați în acțiunile pe care doreau să le reprezinte. Erau două feluri de actori, preoții și oamenii în general..
Aceștia s-au deghizat, au cântat imnuri și au comunicat cu zeii lor într-un simbolism mitic care le înconjura cultura.
Unii actori ai orașului au trebuit să interpreteze propria lor istorie reprezentând figura unuia dintre zeii lor. Această reprezentare unică a culminat cu sacrificiul lor ca un tribut adus zeului căruia i s-au oferit..
De foarte multe ori, fecioare sau tineri reprezentanți ai unei anumite zeițe sau zei erau selectați pentru rol..
Temele teatrului prehispanic au fost întotdeauna legate de festivalurile și comemorările religioase. De exemplu, în cultura Nahuatl pre-hispanică, festivalurile erau legate de ciclurile lor de însămânțare și recoltare, iar actele teatrale erau organizate pentru a mulțumi binecuvântarea zeilor..
În mod frecvent, înaintea acestei puneri în scenă, se făceau posturi rituale și penitențe. Bărbații îmbrăcați în fiare feroce, cum ar fi vulturi, șerpi și diferite soiuri de păsări, au fost încorporați în lucrare..
Sfârșitul lucrărilor a fost sacrificiul care ar putea fi al păsărilor sau al oamenilor. Uneori victimele umane reprezentau detașarea lor de lume și sacrificiul lor dispus.
Uneori temele erau comice. Astfel, în festivalurile de adorație din Quetzalcóatl (zeitate prehispanică mexicană), actorii au ieșit pretinzând că sunt surzi, afectați de răceli, invalizi, orbi și fără arme..
Toate reprezentările sale au pledat cu zeii lor pentru vindecarea sa. Aceste dizabilități au fost un motiv de râs pentru public.
Savanții teatrului prehispanici consideră că este o piesă maya din secolul al XIII-lea care reprezintă sacrificiul ritual al unui prizonier de război.
Pentru culturile indigene, spațiul teritorial era sacru, iar invazia lor de către străini era pedepsită cu moartea, conform poruncii zeilor..
Deci, un sacrificiu ritual a fost una dintre acele ocazii pentru care a fost planificată o întreagă ceremonie teatrală. Libretul său conținea un fel de acțiuni și justificări care erau în contradicție cu morala și gândirea europenilor. Acestea ar putea include canibalismul ritual.
Cu toate acestea, versiunea acestei activități a fost cenzurată și tăiată de persoana însărcinată cu transcrierea conturilor orale. Inițial, acest proces de transcriere a fost realizat de Brasseur de Bourbourg (scriere franceză, 1814-1874).
Această versiune a fost pregătită direct pentru consumul cititorilor europeni. În consecință, lipsesc multe elemente din ceea ce a fost această cultură. Cu toate acestea, este una dintre puținele probe care ar putea fi păstrate..
Șoricel masculin Este o operă nahuatl din secolul al XVI-lea aproximativ. În ea, toți participanții dansează și participă animale personificate.
În cultura pre-hispanică, există o credință într-o afecțiune numită nahualism (capacitatea umană de a se schimba spiritual și corporal într-o formă animală) care este o practică șamanică..
La fel, actorii au participat la această piesă care imită pe orbi, șchiopi, surzi și mutilați, care în timpul dansului au luat în râs anumite personaje. Una dintre batjocurile preferate a fost ambiguitatea sexuală la care au fost vizate autoritățile coloniale..
Nimeni nu a comentat acest articol încă.