variante de dialect Sunt variații ale unui anumit limbaj, care apar în funcție de locația geografică și care, în ciuda acestora, sunt înțelese de toți, nu afectează comunicarea sau modifică limba ca unitate.
Aceasta înseamnă că într-un teritoriu care vorbește aceeași limbă, pot apărea mici variații sau mici diferențe datorită caracteristicilor specifice fiecărei zone..
Nici o limbă nu este uniformă, este determinată de diverși factori care o modifică în mod constant, astfel încât în orice teritoriu pot fi găsite variante în limbă: aceste variante sunt ceea ce sunt cunoscute sub numele de dialecte..
Deși dialectul este de obicei considerat ca un fel de sistem de categorie inferioară sau mai simplu decât o limbă, în realitate este un mod particular de a vorbi sau de a scrie limba respectivă.
Se poate spune atunci că o limbă este, în realitate, suma tuturor dialectelor -formele de vorbire regionale sau de grup- precum și a idiolectelor -formele de vorbire personale-, sociolectele și stilurile care există la un moment istoric dat..
Motivele acestor variații sunt diverse: unele pot datea de mulți ani, iar altele ar fi putut fi introduse în limbă mai recent. În termeni generali, se poate spune că unele dintre motivele variantelor de dialect sunt:
1- Momentul istoric
2- Regiunea
3- Inovații tehnologice
4- Moda
5- Schimbări sociale
6- Valurile migratoare
7- Globalizare și transculturare
Este cea care provoacă diferențe de limbaj determinate de cauze geografice, precum clima, înălțimea, izolarea etc..
Dă naștere la formarea de dialecte regionale sau regionalisme. Exemple de acestea sunt dialectele peninsulare, caraibiene etc. Aceasta este varianta de dialect în sine.
Determină diferența de limbaj cauzată de stilul sau modul personal de exprimare.
În stil, conotațiile sau detaliile non-lingvistice concomitente care însoțesc cuvântul, cum ar fi intonația vorbitorului, sunt de o importanță deosebită..
În această variantă, schimbările de limbă au legătură cu trecerea timpului. Sunt schimbări lente care nu pot fi văzute decât pe o perioadă lungă de timp.
Este o variabilă socio-culturală care este influențată în principal de nivelul cultural și socio-economic al vorbitorilor.
Variantele de dialect pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de originea lor în:
Sunt cuvinte încorporate în limba care provin din limbile popoarelor aborigene.
Sunt diferențe în vocabularul, gramatica sau intonația limbii în diferite regiuni din aceeași țară sau teritoriu.
Sunt cuvinte aparținând altor limbi care au fost încorporate cu același sau diferit sens.
Orașele situate la înălțime mare sau cu climă rece tind să aibă un mod de a vorbi mai lent și mai liniștit și folosesc mai puține cuvinte decât cele stabilite pe litoral sau în climă caldă..
În unele cazuri, se dezvoltă dialecte sau moduri de a vorbi „în cod”, cum ar fi cazul lunfardo în Argentina sau coba în Ecuador..
Deși provin din situații particulare ale unui anumit moment istoric, multe cuvinte au fost dobândite de populația generală și le-au încorporat în limbaj.
Dialecte din țări: în Spania, de exemplu, sunt clar identificabile deoarece folosesc cuvinte diferite și pronunții foarte diferite (galiciană, canariană, Madrid).
Cu toate acestea, în alte țări diferențele sunt mai subtile și sunt mai vizibile prin intonație decât prin diferența de cuvinte în sine..
De exemplu, în Columbia există diferențe foarte accentuate între coastă și andină și, în cadrul acestor dialecte, pot fi găsite și alte variante (Cartagena, Guajiro etc. sau Tolima, Santander, Antioqueño etc.).
În unele cazuri, dialectului i se atribuie o acuzație peiorativă sau este descris pe baza numărului mic de oameni care o vorbesc, cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui considerat literal.
Dialectele nu sunt degenerări ale limbii, ci variații regionale ale acesteia. De exemplu: spaniolii care au colonizat America au considerat ca dialecte limbile vorbite de nativi, când, de fapt, în acel moment, acestea erau limbile formale ale Americii.
Un alt exemplu: chineza mandarină poate fi considerată un dialect derivat din chineză și este vorbită de sute de milioane de oameni.
Un exemplu clar al dialectelor influențate de regiunile geografice apare în, de exemplu, în Portugalia, dialectul transmontan și Alto-Minoto prezintă multe asemănări cu galiciana datorită apropierii lor de Galiția..
Un alt exemplu bun este cel al regiunii de coastă a Columbiei, unde modul de a vorbi este mai asemănător cu cel din Venezuela decât cu restul columbienilor..
În mod similar, venezuelenii din regiunea andină vorbesc mai asemănător cu columbienii centrali decât cu venezuelenii..
Nimeni nu a comentat acest articol încă.