Caracteristici și influențe ale îmbrăcămintei Huayno

2248
Simon Doyle
Caracteristici și influențe ale îmbrăcămintei Huayno

îmbrăcăminte huayno, unul dintre cele mai recunoscute tipuri de muzică populară din Anzi, are o istorie lungă și caracteristici deosebite. Huayno este o muzică care apare în principal în Peru și Bolivia, deși are o prezență și în unele părți din Argentina, Ecuador și Chile. Rochia dansurilor lor este puternic influențată de culturile acestor țări.

În Peru, există o serie de reglementări pentru grupurile folclorice care îndeamnă să evite confuzia și inexactitățile în îmbrăcămintea muzicii tradiționale, cum ar fi huayno.

Îmbrăcăminte Huayno

Acolo, modul de îmbrăcare în Cusco este adoptat ca parte a esteticii huayno. În ciuda celor de mai sus, îmbrăcămintea huayno nu este universalizată și se concentrează pe utilizarea diferitelor elemente și decorațiuni în funcție de regiunea pe care o reprezintă artistul..

Baza îmbrăcămintei lui huayno este fusta. Fusta este o fustă a rochiei feminine, de obicei strălucitoare sau foarte colorată și cu broderii și dantele de diferite stiluri. Fustele pot fi din bumbac, lână sau alte materiale.

Caracteristicile îmbrăcămintei huayno

Îmbrăcămintea huayno este legată pe larg de istoria regiunii andine și încearcă să fie păstrată ca un eșantion al patrimoniului indigen al acestei regiuni..

Din punct de vedere cultural, îmbrăcămintea huayno este legată de conceptul de Cholas, o femeie tipică andină care poartă rochii tradiționale din regiune, în special fuste.

Fustele cântăreților huayno pot fi fuste sau rochii care acoperă până la genunchi. Rochiile acoperă de obicei umerii cântăreților.

Când rochiile sunt fără bretele, cântăreții poartă un șal pentru a se încălzi și a fi modest.

Tocurile înalte sunt, de asemenea, caracteristice cântăreților huayno. Este obișnuit ca cântăreții huayno să-și proiecteze sau să-și proiecteze propriile fuste.

Aceste modele poartă de obicei modele folclorice și imagini care pot conține elemente precum flori, animale și peisaje, printre altele. De obicei, numele artistului este inclus pe partea din față a fustei..

Diferențe în îmbrăcămintea pentru bărbați și femei

Spre deosebire de femeile cântărețe huayno, care poartă fuste strălucitoare și elaborate, cântăreții de sex masculin nu cântă cu astfel de elemente folclorice..

Cântăreții bărbați poartă adesea costume formale monotone care nu le permit asocierea cu regiunea andină.

Dansatorii care îl însoțesc pe artistul principal al huayno folosesc adesea acest tip de costum pentru a concentra atenția asupra persoanei care cântă..

Îmbrăcăminte contemporană

Deși huayno se concentrează pe utilizarea elementelor tradiționale din fiecare regiune în îmbrăcămintea sa, mass-media în expansiune i-a permis să treacă barierele regionale, unificând unele aspecte ale îmbrăcămintei la nivel național..

Există senzația că îmbrăcămintea comercială contemporană huayno a fost deschisă pentru o serie de influențe care o determină să abandoneze estetica regională. Chiar venind să adopte îmbrăcăminte aproape unificată fără nicio specificitate.

În prezent, multe voci avertizează despre tendințele recente ale artiștilor contemporani Huayno.

Ei spun că esența îmbrăcămintei se pierde, deoarece costumele pe care le poartă astăzi nu reprezintă regiunile lor, în ciuda faptului că sunt foarte frumoase și luminoase.

Referințe

  1. Bradby B. Simetria în jurul unui centru: muzica unei comunități andine. Muzica populara. 1987; 6 (2): 197-218.
  2. Butterworth J. (2014). Divine andine: emoție, etică și spectacol intim în muzica peruană Huayno. Teză de doctorat, Universitatea din Londra.
  3. Cespedes G. W. „Huayño”, „Saya” și „Chuntunqui”: identitate boliviană în muzica „Los Kjarkas”. Revista de muzică din America Latină / Revista de muzică din America Latină. 1993; 14 (1): 52-101.
  4. Goyena H. L. Expresii tradiționale muzicale, religioase și profane ale sărbătorii Săptămânii Sfinte în nordul departamentului Chuquisaca (Bolivia). Revista de muzică latino-americană / Revista de muzică din America Latină. 1987; 8 (1): 59-93.
  5. Sigi E. Când femeile se îmbracă în flori și câmpuri dansează. Dans, fertilitate și spiritualitate în zonele muntoase boliviene. Anthropos, Bd. 2011; 2: 475-492.
  6. Tucker J. Producând vocea andină: muzică populară, spectacol folcloric și investiția posesivă în indigenitate. Revista de muzică din America Latină / Revista de muzică din America Latină. 2013; 34 (1): 31-70.

Nimeni nu a comentat acest articol încă.