Învățarea poate fi definită ca modalitatea prin care ființele vii obțin și asimilează informații.
În cazul ființelor umane, există mai multe clasificări ale tipurilor de învățare conform diferiților autori de pedagogie și psihologie.
Fiecare dintre aceste stiluri de învățare răspunde diferiților factori considerați cheie pentru înțelegerea și prelucrarea informațiilor, de la sistemele de reprezentare cognitivă la tipurile de personalitate.
| Tipuri de învățare | Categorii: | Caracteristici | Autori |
|---|---|---|---|
| Conform sistemului de reprezentare |
| Învățare prin resurse vizuale, sonore, de mișcare sau o combinație de două sisteme. | Richard Bandler și John Grinder (anii 1970) |
| După personalitate |
| Învățare în funcție de tendința de experimentare, introversiune, practicitate sau verificare teoretică. | Peter Honey și Alan Mumford (1986) |
| După dimensiunile senzoriale |
| Învățarea după stimuli senzoriali. Informațiile pot fi asimilate într-un mod experimental, observațional, ordonat, holistic, verbal, grafic, practic sau teoretic. | Richard Ferlder și Linda Silverman (1988) |
| Conform preferințelor de gândire |
| Învățarea în funcție de activitatea creierului. Informațiile pot fi procesate într-un mod logic, observator, practic sau emoțional, în funcție de cadranul dominant din creier. | William Herrmann (1998) |
| Potrivit agentului de învățare |
| Învățarea în funcție de genetică, experiențe de viață și cerințele mediului. Informațiile pot fi primite și asimilate într-un mod concret, creativ, abstract sau adaptativ. | David Kolb (1984) |
În anii 1970, psihologul Richard Bandler și lingvistul John Grinder au susținut că ființele umane percep lumea în moduri diferite.
Conform acestei abordări, există mai multe sisteme de reprezentare a realității care fac posibilă învățarea și în fiecare persoană există unul sau două sisteme dominante.
Este un tip de învățare caracterizat prin asimilarea informațiilor prin simțul vederii.
Exemplu: oameni care fac adnotări, desene sau hărți mentale pentru a păstra ceea ce învață. Sunt, de asemenea, oameni care preferă date scrise sau grafice pentru a le înțelege mai bine.
Acest stil de învățare implică ascultarea activă pentru colectarea și prelucrarea informațiilor.
Exemplu: persoane care au o afinitate mai mare pentru materiale în format audio (cum ar fi prelegeri înregistrate, cărți audio, podcast-uri) sau care preferă să asculte instrucțiuni decât să le citească.
Implică învățarea prin mișcare sau experimentarea directă cu ceea ce vrei să înveți.
Exemplu: o persoană kinestezică va învăța o rețetă mai bine pregătind-o direct decât vizionând un videoclip.
Este un tip de învățare în care sunt prezente mai multe sisteme de reprezentare.
Exemplu: o persoană auditivă și kinestezică poate avea abilități profesionale de dans, deoarece au tendința de a învăța prin sunet și mișcare.
Pentru cercetătorii britanici Peter Honey și Alan Mumford, există patru stiluri de învățare în funcție de trăsăturile de personalitate. Acest model este considerat o evoluție a lucrării începute de psihologul David Kolb, care își propusese teoria învățării experiențiale (învățarea experiențială) sau „învățând făcând”.
Este stilul oamenilor care tind să participe sau să se implice în experiențe.
Exemplu: oameni care au performanțe mai bune în activități practice decât în cele mai teoretice, cum ar fi sportivii de înaltă performanță.
Este modul de învățare tipic pentru persoanele cu tendință de introspecție și observare.
Exemplu: persoanele care preferă să studieze sau să desfășoare activități singure tind să aibă acest stil de învățare.
Acest tip de învățare este pentru cei care au nevoie să obțină cunoștințe în scopuri practice, utilitare. Din acest motiv, oamenii care răspund la acest stil nu se descurcă bine la asimilarea informațiilor abstracte..
Exemplu: cei care au nevoie de informații cu mărturii, povești de succes sau verificări, pentru că probabil învață cu acest stil.
După cum indică și numele, acest mod de învățare necesită informații cu baze teoretice care să demonstreze individului existența unei logici care susține realitatea..
Exemplu: cei care au o tendință pentru știință sau cercetare.
În 1988, inginerul Richard Felder și psihologul Linda Silverman au dezvoltat un model care descria stilurile de învățare clasificate în funcție de ceea ce au numit dimensiuni, care sunt stimulii dominanți pentru percepția informațiilor..
Este modul de învățare caracteristic celor care preferă activități practice.
Exemplu: studenți care au înclinații pentru acele domenii de studiu în care pot experimenta sau trăi ceea ce au nevoie pentru a învăța, cum ar fi știința sau artele.
Implică descoperirea de noi informații prin propriile mijloace.
Exemplu: persoane angajate în muncă intelectuală sau de investigație, care folosesc cunoștințele existente pentru a crea noi ipoteze, concepte sau teorii.
Este un mod de învățare tipic celor care au nevoie să concateneze date conexe..
Exemplu: oamenii care trebuie să înțeleagă un subiect în profunzime înainte de a trece la următorul, au acest stil de învățare.
Aceștia pot vizualiza informațiile în mod holistic, facilitând integrarea datelor pentru a trage concluzii.
Exemplu: persoanele cu capacitatea de a rezolva probleme complexe pot avea acest tip de învățare.
În acest caz, informațiile sunt asimilate oral sau în scris..
Exemplu: cei care pot asculta o clasă și își pot aminti ce a spus profesorul sau cei care iau notițe.
Informațiile sunt obținute din imagini (fotografii, videoclipuri, diagrame etc.).
Exemplu: oameni cu memorie fotografică sau cei care au nevoie să facă diagrame, ierarhii sau hărți mentale pentru a înțelege un subiect.
În acest caz, informațiile sunt procesate dacă sunt aplicate sau experimentate.
Exemplu: cei care trebuie să explice ce au învățat pentru a păstra informațiile, răspund la acest tip de învățare.
Este stilul persoanelor introvertite și observatoare. De obicei nu sunt foarte participative.
Exemplu: persoanele care preferă să studieze singure sau care trebuie să reflecteze mult la un subiect înainte de a trage o concluzie, au acest tip de învățare.
În 1998, cercetătorul în psihologia organizațională, William Herrmann, a declarat că creierul era împărțit în patru cadrane, fiecare cu un mod diferit de a percepe și de a opera în realitate. Conform acestei teorii, procesele de învățare sunt diferite în funcție de tendința de a utiliza unul sau altul cadran, ceea ce Herrmann a numit „preferințe de gândire”.
Aici predomină utilizarea cadranului care corespunde cortexului stâng, responsabil de procesele logice.
Exemplu: oamenii care sunt mai confortabili cu învățarea prin metode practice și dovedite, mai degrabă decât prin experimentare, răspund la acest stil de învățare.
Corespunde cadranului limbic stâng, responsabil de secvențe și planificare.
Exemplu: persoanele cu această preferință tind să învețe cel mai bine prin tipare, clase sau studiu structurat.
Corespunde zonei cortexului drept, însărcinată cu gândirea strategică. Persoanele cu această preferință pot înțelege conceptele într-un mod global.
Exemplu: cercetători, universitari sau persoane cu abilități de rezolvare a problemelor.
Corespunde cadranului limbicului drept, responsabil de emoții și creativitate.
Exemplu: extrovertiți, au o performanță mai bună lucrând într-un grup și necesită o stimulare constantă pentru a nu se plictisi.
Pe lângă teoria sa despre învățarea experiențială, în 1984 David Kolb a creat un model pentru a explica patru procese diferite în care oamenii primesc și procesează informații în funcție de trei agenți de modelare: genetică, circumstanțe sociale și experiențe de viață..
Corespunde persoanelor care percep informațiile într-un mod concret și sunt ușor de găsit soluții practice.
Exemplu: oameni care au capacitatea de a sintetiza cunoștințele grafic (diagrame, planuri, hărți etc.).
Corespunde persoanelor care au posibilitatea să se gândească la mai multe soluții, în special la un tip creativ. Au tendința de a genera idei inovatoare.
Exemplu: artiști, designeri, creativi, inventatori.
Este stilul celor care au cea mai mare capacitate de cunoaștere abstractă, motiv pentru care tind să iasă în evidență în domeniul cercetării.
Exemplu: oameni de știință, programatori, ingineri.
Este un tip de învățare caracterizat printr-o adaptare rapidă la situații multiple, o capacitate mai mare de reziliență și o dispoziție mai bună de a interacționa social și de a-i conduce pe ceilalți..
Exemplu: oameni cu abilități de conducere, vorbitori și conferențiali excelenți etc..
Vezi și: Tipuri de memorie: memorie pe termen scurt, pe termen lung și senzorială.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.