conectori adversativi, sau legături adverse, unesc două elemente sintactice egale și indică un contrast sau incompatibilitate de idei sau noțiuni. Aceste elemente pot fi cuvinte, fraze sau clauze. De exemplu, uitați-vă la propozițiile: „Sunt sărac, dar cinstit” și „Vreau să-l cumpăr, dar nu am bani”..
În prima teză, legătura „dar” unește două adjective; iar în a doua, două clauze. Ambele indică un contrast. Pe de altă parte, acești conectori adversativi includ atât conjuncții coordonatoare („dar”, „dar”, „deși”, „mai mult”), cât și fraze adverbiale cu valoare adversă („totuși”, „totuși”).
Acum, conjuncția „mai mult” este utilizată aproape exclusiv în înregistrarea cultă scrisă. Aceasta are aceeași semnificație a „dar” și este folosită doar pentru a conecta clauze: „Nu avea o bogăție mare, dar nu-i păsa”. La rândul său, conjuncția „deși” are funcția de nevaz advers când poate fi înlocuită cu „dar”.
Este cazul opus: este apoi un conector concesiv. Astfel, în propoziția „Este dificil, deși nu imposibil”, „deși” este advers („Este dificil, dar nu imposibil”). Pe de altă parte, în propoziția „Voi merge chiar dacă plouă”, nu este. Acest lucru este evident când se înlocuiește „dar”: „Mă duc, dar plouă”.
Indice articol
Conectorii adversativi marchează o relație de opoziție față de o concluzie care ar fi putut fi gândită în prima instanță: "Ai mulți bani, dar trăiești fără multe luxuri".
Elementele aferente pot fi în cadrul propoziției: „Problema nu se află în structură, ci în conținut”. Pot fi și propoziții separate: „Este foarte deștept. Cu toate acestea, notele sale sunt scăzute ".
Pe de altă parte, dintre conectorii adversativi, conjuncția „dar” este luată ca prototip; aceasta poate fi utilizată în toate cazurile. Pe de altă parte, celelalte nexe ale opoziției au anumite restricții privind utilizarea lor..
De exemplu, frazele contradictorii sunt de preferință utilizate pentru a lega expresii sau clauze, nu cuvinte. Comparați următoarele propoziții: „A fost atrăgătoare, dar starea de spirit” și „A fost atrăgătoare; totuși, prost.
Există două grupuri mari de conectori adversativi: restrictiv și exclusiv. Acestea din urmă exprimă o incompatibilitate în afirmații (una o exclude pe cealaltă). În prima nu există o astfel de incompatibilitate.
Astfel, conjuncțiile „dar”, „mai mult”, „dar” și „deși” fac parte din cele restrictive („Funcționează, deși are anumite detalii”). Pe de altă parte, conjuncția „dar” aparține celor exclusive („Nu are butoane, ci pârghii”).
În plus, alte fraze conjunctive și adverbe lexicalizate au dobândit o valoare adversă restrictivă sau exclusivă. Printre acestea se numără: „totuși”, „totuși”, „cu tot”, „cu excepția”, „cu excepția”, „mai degrabă” și altele.
Exemplele de conectori adversativi prezentate mai jos sunt preluate din opera Rivera Montealegre Rubén Darío: viața și opera sa (2012).
„În octosilabe Prin afluxul de primăvară, poetul folosește romantismul cu pași pe care i-a folosit deja Arc, dar întrerupându-l acum cu un vers sau un simplu cuvânt fără rimă.
Spune lucruri frumoase, dar de o frumusețe forțată, artificială și că ruperea versului se dovedește a fi o galanterie destul de inocentă și, în ultima strofă, pleonastică ".
„Rosa Sarmiento Alemán era albă, frumoasă, trează și harnică. Cu toate acestea, Rubén Darío a arătat, în aspectul său fizic și în caracterul său, anumite trăsături care denotau un amestec evident de rase ".
„Avem un mare poet care a produs o operă de o frumusețe neobișnuită și a desfășurat o mișcare reînnoitoare și fructuoasă în scrisorile din America și Spania..
Dar în cei paisprezece ani de după moartea sa nu a fost publicată o carte care să se refere la viața sa, lucrarea sa este studiată și bibliografia sa este fixată într-un mod mai mult sau mai puțin complet ”.
"… în Litanii Domnului nostru Don Quijote si in Motivele lupului, Bowra găsește alte două poezii care exemplifică acele două atitudini extreme ale lui Darío, deși ambele sunt superioare în ceea ce privește înțelegerea ... ".
„Psihologia este arbitrară sau nulă, vorbirea personajelor este convențională, descrierile Londra și Paris sunt libere și naive.
Cu toate acestea, există pagini foarte curioase în lucrare: în partea care se desfășoară în străinătate, scenele vieții pariziene a lui Antonio Guzmán Blanco (președintele Venezuelei în trei perioade separate (1829 - 1899) ... "
„… Și acel om eminent a obținut imediat de la prietenul său că Rubén Darío a intrat printre colaboratorii săi, făcând astfel poetul cel mai important serviciu pe care l-a primit în viața sa.
Cu toate acestea, Darío, consumat de nostalgie și mereu în nevoie, a vrut să se întoarcă în țara sa și iată că Eduardo de la Barra, Eduardo Poirier și alți prieteni l-au ajutat în acest sens ”.
„... o altă [afirmație contrară] cea care se referă la faptul că opera sa nu a supraviețuit timpului sau că renumele său de astăzi pare complet justificat, că trebuie să găsească adversari, cu excepția cazului personal al celui care scrie acest lucru . ".
„Dar nimic din Góngora nu supraviețuiește în opera acelei generații; cu excepția admirabilului Góngora, un poem al lui Cernuda, care nu are nimic de-a face cu Gongorian ".
„În Dante și Shakespeare nu există cuvinte, ci suflete; într-un zâmbet, într-o grimasă, într-o privire, într-un sărut, într-un vuiet, sufletele vremurilor, sufletele lucrurilor și sufletele sufletelor, ieșind în evidență la vraja poetului ... ".
„Spunem„ cel mai mare poet latino-american ”și este ca și cum ai marca strugurii din segment și nu ciorchinele.” În acest caz, conjuncția "și" are o valoare adversă: "... și este ca marcarea strugurilor din segment, dar nu și a grămezii".
Nimeni nu a comentat acest articol încă.