Cele mai bune 100 de fraze ale lui Ricardo Arjona

3896
David Holt
Cele mai bune 100 de fraze ale lui Ricardo Arjona

Vă las cel mai bun citate de Ricardo Arjona, prolific cantautor guatemalez, considerat unul dintre cei mai de succes artiști din America Latină și recunoscut pentru stilul său liric. 

S-ar putea să vă intereseze și aceste citate de la cântăreți.

-Sunt de acord că vorbind nu sunt tandru și uneori sunt rece ca iarna, dar nu spun că nu există sentimente în mine, nu-ți imaginezi ce simt..

-Locuiește cu mine în subconștientul meu, este proprietarul trecutului și al prezentului meu, casa ei este lipsa mea de siguranță și mâncarea ei anxietatea mea.- Ajută-mă Freud.

-Nu exista ceas sau buget; pielea pe care o purtam era suficientă.

-Mă înșeli cu piatră și sunt om. Cum să lăsați trecutul deoparte, mă confundați cu voi și eu vă iubesc.-Cum să lăsați trecutul deoparte.

-Cum te pot uita, când ești peste tot, în zâmbetul unui copil, în rutina unui bătrân, în cântecul de la radio. - Cum să te uit.

-Când te-ai uitat ultima oară la stele cu ochii închiși și ai apucat ca un naufragiat pe malul spatelui cuiva? - Când.

-Există iubiri ca ale tale, care te rănesc când sunt sau dacă pleacă. Există iubiri fără mândrie, care trăiesc pierzându-și demnitatea. -Exista iubiri.

-Te cunosc de la păr până la vârful picioarelor tale. Știu că sforăi noaptea și dormi înapoi. Știu că spui că ai douăzeci de ani când ai douăzeci și trei de ani. -Te cunosc.

-Cine te-a sărutat, departe de aici, în timp ce te pregătea în pat? Cine te-a atins, departe de mine, cine te însoțește în această dimineață? - Cine.

-De ce este dragostea atât de crudă? Asta nu mă lasă să uit, asta îmi interzice să gândesc. Asta mă leagă și mă dezleagă, iar apoi încetul cu încetul mă omoară. -De ce este dragostea atât de crudă.

-Dragostea moare, gingășia s-a sfârșit. Și transformăm libertatea într-o dictatură. Era infectat ca de obicei, focului îi lipsea focul. -Iubirea moare.

-Ce puțin am pe mine este atât de puțin de oferit. -Picul pe care îl am.

-Cine ar spune că în urmă cu ani, am atins cerul cu mâinile noastre. Cine s-ar fi gândit că, cu ani în urmă, am pictat graffiti „Te iubesc”. -Reconciliere.

-Și încă lovesc fundul aici, descoperind tot ceea ce ne lipsea. Dându-mi vina pe toate, topind puținul aer care îmi mai rămăsese. -Accepând fundul.

-O minciună care te face fericit valorează mai mult decât un adevăr care îți face viața amară. O minciună îmi va crește nasul în schimbul libertății și al lipirii de viața mea. -Mincinosule.

-Doamnă, nu vă luați ani liberi din viață, dați viață anilor, ceea ce este mai bine. -Doamna celor patru decenii.

-O iubire, nu muri și nu mori dintr-o lovitură, că nu există o agonie mai rea decât cea care este pas cu pas. -Iubirea moare.

-Am văzut atât de multe luni, încât astăzi nu știu dacă sunt sau am fost. Atâtea vaccinuri, pentru a supraviețui. -Durata de viață.

-Femei. Ceea ce ne cereți noi putem, dacă nu putem, nu există și dacă nu există, îl vom inventa, pentru voi. -Femei.

-Și amintiți-vă că viața este doar una, nu sunt două. Ceea ce cer eu corpului și cui îi vor lua la revedere. -A ei.

-Astfel, dragostea este deghizată pentru comoditatea ei, acceptând totul fără a pune întrebări și lăsând înțepătura morții la timp. -Ai fost tu.

-Cavemeni, asta am fost. Fără țară, fără viitor, fără casă. Eram doi și a fost suficient. Dumnezeu știe foarte bine că ne-a plăcut să trăim așa.

-Și cum să scap de tine, dacă nu te am. Cum să scapi de tine, dacă ești atât de departe. Iar problema nu te schimbă. Problema este că nu vreau. -Problema.

-Îmi place pentru că este autentic și trăiește fără rețete, genul care încearcă să îmbrace iubirea într-un cod vestimentar. Am venit să mă opresc cu femeia la care nu am visat niciodată. Dar niciodată nu am fost atât de fericită. -Femeia pe care nu am visat-o.

-Observă-l așa dintr-o dată. Sunteți combinația perfectă de experiență și tinerețe. Doamna celor patru decenii, nu trebuie să predați. -Doamna celor patru decenii.

-Și sărbătoriți că este viu, explodând în libertate. Pentru a vindeca rănile, cu electricitate pură. Cu electricitate pură. -A ei.

-Mă iubește ca și mine. Ea are grijă de mine, așa cum eu nu am grijă de mine. Raiul în favoarea mea a fost greșit. -Cer în favoarea mea.

-Închideți ușile și ferestrele, cerul însuși va pune o ramură, la etajul șapte, la unsprezece cincizeci. Cât durează săruturile și permit ceasul. -Doamne să te văd.

-Minute. Pe măsură ce rana iese, viața mea trece, uzându-mi ceasul. Minute, sunt morgă a timpului, cadavre ale momentelor care nu se mai întorc niciodată. -Minute.

-Clarificăm panorama, că există pinguini în pat, din cauza gheții pe care o provocați. Dacă nu m-ai atins de mai bine de o lună și nici nu ți-ai permis să fii mituit de acel sărut evaziv. -Pinguini în pat.

-Uită de tine, uită-te de tine Este chiar mai dificil decât să te suporți. Dacă îmi lipsește nevroza și gelozia fără motiv. Cum să nu-ți lipsească corpul pe salteaua mea. -Te uit.

-Tu căruia îi lipsește curajul să lupți pentru tine. Pentru tine care te consolezi acoperind urmele săruturilor mele cu Chanel. Nu mai ai nimic. Nu mai ai nimic, nimic. -Pentru tine.

-Ce puțin am este atât de puțin, ce garanție este. Am o ploaie pentru vara mea și un val pentru surfing. O umbră care mă urmărește unde mă duc și doi picioare să merg. -Picul pe care îl am.

-Stelele și dungile îmi preiau steagul. Și libertatea noastră nu este altceva decât o curvă. Și dacă datoria externă ne-a furat primăvara. La naiba s-au sfârșit granițele geografiei. -Dacă nordul ar fi sudul.

-Ce faci, ce fac? Pierderea pe orice pat, orice ne dorim, să ne răzbunăm pe amândoi. -Fără tine fără mine.

-A țipat când a fost mai tăcută. Plâng când nimeni nu asculta. Ajung la fund și știu că este mai bine să nu mai depind de nimic. Fă-ți un petic bun pentru inimă. -Rambursarea către inimă.

-Fiecare viața lui. Am vrut adevărul, tu minciuna. Lux și coșmar, cine are demnitate nu îngenunchează. Ei spun că în viață, nu cel care pleacă câștigă, ci cel care uită. -Cela care uită.

-Isus este mai mult decât să se încrucișeze, să îngenuncheze și să arate acest lucru. (…) Isus este mai mult decât o floare pe altarul salvator de păcate, Isus, frații mei, este un verb, nu un substantiv. -Verbul lui Iisus nu substantiv.

-Gata că nu va exista niciun design care să se potrivească mai bine decât cel al pielii tale adaptat la silueta ta. Gol, că nu există naivi care poartă o floare, ar fi ca și cum i-ai acoperi frumusețea. -Nud.

-Spune-mi nu și mă vei face să mă gândesc la tine toată ziua, planificând o strategie pentru un da. Spune-mi nu și aruncă-mi un da camuflat. Pune-mi o îndoială și voi rămâne lângă tine. -Spune-mi că nu.

-Bebelușul nu-și mai încrețește ochii, nu a văzut lumina. În ramura iadului nu există ferestre. Norocul său este listat pe bancnotele din altă țară. (…) Fata nu se duce la ora ei de engleză în după-amiaza asta..

-Nu sunt nimeni din strămoși și nici nu presupun un pedigree. Nu merit pentru ceea ce am, merit pentru ceea ce am pierdut. (…) Că alții vor spune întotdeauna: „Ce este bine este greșit”. -Ce este bine este greșit.

-Va fi doctor, că cer mult sau că sunt mulțumit de puțin, că sunt încă sănătos sau sunt total nebun. Sau s-ar putea ca viața să nu fie altceva decât un pachet de pofte. -Ajută-mă pe Freud.

-Dacă aș rămâne dorind singur, cum te pot forța? Problema nu este să te iubesc, este că nu simți la fel. -Problema.

-Nu îmi cer ceea ce faci cu gura încheieturii mele rupte (...). Nu umezi febra, înecând în talie ceea ce caut. Este un pic de tandrețe să văd dacă vindecă prin ce trec. -Visător

-Dintre lucrurile nebune pe care le facem, ale sărutărilor furtive. Din râsul tău și glumele mele, din petrecere și din vin. (…) Nu te-ai îndrăgostit de mine, nu, nu, la fel cum m-am îndrăgostit de tine. -Te-ai îndrăgostit de tine.

-Păcatul sfânt te săruta. Păcat sfânt pentru a mă face dependent, de strălucirea pe care o trag ochii tăi. La mâna ta investighează totul. La zgomotul pe care îl faci când primești miracolul, minunea. -Păcatul Sfânt.

-Vreau să trăiesc fără un scenariu sau aceeași rețetă. Vreau să inventez o altă literă către alfabet. Vreau să uit de tine, vreau să știu că este din cauza mea. -Vreau.

-În fiecare lună, barza se sinucide și acolo ești atât de deprimat, căutând o explicație. Din timp în lună, cerul îți fură minunea, timpul îți face un calendar. -O dată în lună.

-Mă doare să vezi un tip căruia îi lipsesc ideile și are multe argumente. Mă doare să te văd anesteziat, pentru că așa s-a întâmplat, pentru că așa și-a dorit norocul. -Doamne să te văd.

-Să trebuiască să te gândești la fiecare seară, să trăiești. -Te iubesc.

-Mulat în picioare, blond ca soarele. Ea nu vorbește engleză, iar el nu vorbește spaniola. S-a dus să bea o băutură fără să bănuiască că va găsi dragoste în acel loc. -Ea și el.

-Iubirea este două într-unul, care până la urmă nu sunt și se obișnuiesc să mintă. Iubirea este frumusețea care prosperă în tristețe și, în cele din urmă, dispare întotdeauna. -Dragoste.

-Cine ar spune, cine ar spune că important este să te accept și că mă accepți ca om. Dacă asta te iubesc și că tu iubești este o ironie, ce binecuvântare a mea să mă trezesc cu tine în fiecare zi. -Cine ar spune.

-A fost una din acele zile proaste în care nu exista un pasaj. Paietele unui costum m-au făcut să mă opresc. Era o blondă frumoasă, purtând o fustă mini. -Istoria taxiului.

-Spune-mi dacă te cunoaște pe jumătate. Spune-mi dacă are sensibilitatea de a găsi punctul exact în care explodezi când iubești. -Te cunosc.

-Dar am întârziat. Te-am văzut și tu m-ai văzut. Ne-am recunoscut imediat, dar târziu. Poate în alte vieți, poate în alte morți. -Târziu.

-Sunt clar că nu merit miracolul permisiunii gurii sale. Ceea ce ofer este atât de mic, încât cerul este greșit pentru mine astăzi. -Cer în favoarea mea.

-Cât de ușor a fost să atingi cerul prima dată, când sărutările erau starterul, care aprindea lumina care dispare astăzi. -Ai fost tu.

-Te iubesc și știi la ce mă refer, nu te mai vrea pentru că nu pot. Am crezut că este important să știi că te iubesc și nimic altceva. -Te iubesc.

-Și sunt deja 6:34 și cadavrul minutului care a trecut. Îmi spune că așa locuiți aici, indiferent dacă vă place sau nu. Și nostalgia îmi pune acasă în cap. Și lovesc șase cincizeci. -Minute.

-Iubirea este aroganța de a te agăța de imposibil. Caută în altă parte ceea ce nu poți găsi în tine. Iubirea este un ingrat care te ridică pentru o vreme și te prăbușește doar pentru că. -Dragoste.

-Dacă trecutul te-a învățat să te săruți așa, binecuvântat este cel care a fost înaintea mea. Nu o doamnă se abține, o doamnă este cea care se oprește, când găsește ceea ce ai găsit aici. -Reputația ta.

-Dă-mi visele tale, să-ți fac o bandă. Dă-mi trecutul, ca să nu-ți iau timpul, ca ceea ce îți rămâne să îmi salveze viața. -Da-mi.

-Marți se numea Margarita. Vineri seara era deja Lola. Ți-am spus mereu, domnișoară, nu trebuie să fii atât de singur. -Domnule.

-M-ai învățat totul, cu excepția să te uit, de la filozofie la modul în care să te ating. Să știți că cel mai conform afrodiziac nu este fructele de mare, ci dragostea. Dar nu m-ai învățat să te uit. -M-ai învățat.

-Se spune că a fost o coastă, mi-aș fi dat coloana vertebrală, să-i văd plimbându-se. După ce ai făcut dragoste cu sifonierul și fără să te întorci ... fără să te întorci ... fără să te întorci. -Femei.

-Vă veți întreba ce dracu 'fac aici, o viață de vecin și nu am venit niciodată în vizită. După cum se dovedește, acest umil servitor s-a îndrăgostit de Martita, fiica sa cea mică. -Bună seara Don David.

-Și doare, să te iubească atât de mult, să te prefaci că totul este perfect, în timp ce doare să îți petreci viața. Încercând să localizez ceea ce se pierduse de mult. -Doare.

-Cel umed vrea să se usuce. Umedul este ud de lacrimi care evocă nostalgie. Umedul, nedocumentat, poartă volumul pe care legalul nu l-ar transporta sau obliga. -Umed.

-Nu pot respira, am apnee din ziua în care ai plecat. Cad pe fundul mării, zgâriind bula în care nu te afli. Imposibil să respire, oxigenul a părăsit acest loc. -Apnee.

-Dacă nu ai exista, zilele ar fi mai scurte. Nu ar trebui să vă lăudați în această poveste neterminată, care joacă ruleta rusă, dorind să piardă. -Dacă nu ai fi existat.

-Te-am văzut deja pe telefonul tău mobil, în fotografiile tale de pe Instagram, flirtând cu o oglindă. Am să vă reamintesc că cel care caută un Superman sfârșește cu un tâmpit. -Pentru că pot.

-M-am săturat de repetiții și cocktail-urile la modă, m-am săturat de toți acei oameni care spun că te adoră, întorc spatele și te ignoră, m-am săturat să nu fiu la fel. -Animal nocturn.

-Cavemeni, asta am fost. Fără țară, fără viitor, fără casă. Eram doi și ne-a fost suficient, Dumnezeu știe că ne-a plăcut, să trăim așa. -Pesteri.

-Este, de asemenea, prima dată. Voi susține concertul de la Aranjuez, pentru a ne relaxa împreună. Este, de asemenea, prima mea dată, parcă tremur, vezi. Am făcut sex de o mie de ori, dar nu am făcut niciodată dragoste. -Prima data

-Și ai adăugat râsete, două îndoieli, un goblin. Câteva fantome și această dragoste pe care o am pentru tine. Și jur prin mine că am mers doar la o cafea, dar te-am văzut. -Vreau doar o cafea.

-Cum să o uit pe Marta? Fata aia de la Recoleta. Dacă mi-a lăsat câteva amprente, pe gâtul meu și în viață. Cum pot să uit de Marta? -Martha.

-Nu sunt chiar atât de singur, care ți-a spus că ai plecat. Dacă cineva nu este acolo unde este corpul, ci unde este cel mai mult dor și aici ți-e dor atât de mult. -De fapt nu sunt atât de singur.

-Ție, îți vorbesc, dar tu nu mă asculți că, cu resturile, mi-ai putea da lumina pentru a-mi lumina zilele..

-Pentru voi, care jucați să mă câștigați atunci când știți perfect că am pierdut totul, vă vorbesc chiar dacă nu vă dați naibii ce spun..

-Însoțește-mă să fiu singur, să-mi curăț fantomele să intru în pat fără să se atingă, însoțește-mă până la misterul de a nu ne ține companie, să dorm fără să pretind că nu se întâmplă nimic, însoțește-mă singur..

-Vino alături de mine în tăcerea discuției fără cuvinte pentru a ști că ești acolo și eu sunt alături de tine. Însoțește-mă la absurdul de a mă îmbrățișa fără a lua contact ca un înger păzitor..

-Misterul era acolo în acea casă de cărămidă, o lumină roșie pe ușă și un semn galben..

-A fost o piață a dragostei, câțiva dolari pentru a gusta gustul unui pat împărțit femeilor fără nume..

-Îmi spui că sunt făcut din piatră, dar este clar că ei nu ți-au spus încă că plâng când pleci.-Prietenul meu.

-Este un secol în această marți seara, face mai multe daune decât cea mai rea durere inventată, oglinda aruncă săgeți de reproș, astăzi începe ceea ce s-a încheiat deja..

-Ca și cum ai arunca cu pietre către o stea căzătoare pentru ao doborî, ca și cum ai spera să găsești o ființă umană fără mască, ca și cum ai spune că Hitler a murit în pace și că Jokerul nu a purtat niciodată un costum..

-Cum se spune că Madonna este puritană și conservatoare sau se spune că Donald Trump trăiește închiriat sau că Lucía Méndez și Verónica Castro se adoră reciproc sau că Pablito Ruiz cântă melodii în mișcarea New Song..

-Fă un pas în întreaga lume a pașilor mei, ea bea vin lângă mine în același pahar, este femeia perfectă care m-a construit mama și îmi dăunează psihologiei.- Ajută-mă Freud.

-Dușman al radioului și al cântecelor cu un refren, mediul l-a ajutat să câștige în greutate din atâtea ranchiuni, încât nu a ratat ocazia de a-și valida argumentele ca un caudillo.-Caudillo.

-Știați că poporul Kama Sutra și ne-am batjocorit legea gravitației, am făcut totul fără să cerem și am mințit cu deplină sinceritate..

-Există pui care sar ca niște proști și elefanți care conduc un minister, ucigași cu porecle bune, acrobați de motociclete și cimitir, în circ, dacă nu omoară, este un remediu..

-Voi spune o poveste foarte specială care mi s-a întâmplat acum câteva luni într-un bar vechi - Programare la bar.

-Doar o salutare a fost suficientă pentru a începe o conversație, am improvizat o poezie inspirată de bentita lui, cu intențiile lui don Juan, știi încotro se îndreaptă asta..

-Șapte beri mai târziu, mi-am folosit abilitățile și am invitat-o ​​la apartamentul meu spunându-i o poveste pe care nu-mi amintesc că a acceptat-o ​​cu entuziasm, erau două dimineața, ceea ce este un mod bun de a încheia ziua..

-Și numărul după infinit, și am așezat Carul Mare pe diadema ta și pe tine ca și cum nimic; Am îndulcit apa de mare pentru că atunci când îți este sete, ți-am închiriat un sfert de lună în declin. -Doare.

-Și ca un pierdut grațios am căutat în pat lucrurile pe care dragostea nu le rezolvă..

-Ca și cum ar fi atât de ușor să sfârșești cu dragostea, ca și cum ar fi o haină pe care o iei și o trece, în acest mod simplu și unic îmi ceri să te uit.-Cum să las trecutul deoparte.

-De parcă ar fi atât de ușor să te smulg din minte, de parcă tot ce s-a trăit ar fi atât de lipsit de consecințe. În acest mod simplu și unic, îmi ceri să te uit. Cum să lăsăm trecutul deoparte.-Cum să lăsăm trecutul deoparte.

-Când a fost ultima oară când te-a părăsit dragostea pentru că nu l-ai lăsat liber? Când ai fost sărutat ultima oară atât de mult încât mi-ai spus numele?.


Nimeni nu a comentat acest articol încă.