Te las cu cele mai bune fraze ale Comedie divină, lucrare scrisă de Dante Allighieri și de mare recunoaștere în literatura italiană și universală. Se crede că ar fi putut fi scris între 1304 și 1321.
Acest lung poem a fost una dintre cele mai importante lucrări în tranziția la gândirea renascentistă și este împărțit în trei părți: Iad, Purgatoriu Da Paradis. Structura sa este alcătuită din margini.
-Demonul nu este la fel de negru pe cât este pictat.
-Cu cât este ceva mai perfect, cu atât se simte mai multă durere și plăcere.
-Nu există o întristare mai mare decât amintirea fericirii în vremuri de nenorocire.
-Tu, care ești aici, suflet viu, separă-te de acești alții deja decedați.
-Iubirea mă stăpânește. Stabiliți ce vă cer.
-Cu cât un lucru este mai perfect, cu atât se simte mai multă plăcere și durere.
-Aici trebuie să lași toate îndoielile; trebuie să-ți ucizi lașitatea aici.
-Haideți să plecăm, deoarece lungimea acestei aventuri o cere.
-Nu am murit și totuși am pierdut respirația vieții.
-Intră, dar te avertizez că cel care privește înapoi se întoarce înapoi.
-Vin dintr-un loc în care tânjesc să mă întorc.
-Nimeni de pe acest pământ nu a fost vreodată atât de priceput să caute binele sau să fugă de pericol.
-În curând vei învăța să iubești o inimă blândă.
-Există încă trei comportamente contrare cerului: incontinența, răutatea și brutalitatea.
-Întotdeauna confuzia oamenilor, începutul a fost răul orașului.
-Nu mai puțin decât să știu, să mă îndoiesc că îmi place mai mult.
-După daunele lor va veni plânsul provocat de pedeapsa justă.
-Cei care sunt foarte atenți sunt bine ascultați.
-Diavolul nu este la fel de negru pe cât îl pictează.
-Asistă la o putere al cărei cap a fost încoronat cu semne de victorie.
-Cui i se dă mult, se așteaptă mult de la el.
-Sufletul tău este afectat de o teamă ticăloasă.
-Vorbește scurt și clar.
-Învinge lenea cu spiritul care învinge orice luptă, dacă cu un corp serios nu o împiedică.
-Fii ferm ca un turn, al cărui vârf stă ferm împotriva oricărei explozii.
-Dacă lumea actuală se va pierde, cauza se află în interiorul vostru și numai în interiorul vostru veți putea să o căutați.
-Era a treia cameră, cea a ploii veșnice, blestemată, rece și densă: regula și calitatea ei nu se schimbă niciodată..
-Bucură-te, Florența, văzând că ești mare, că marea și pământul bat din aripi și că numele tău este cunoscut pe scară largă în iad!!
- O răzbunare divină, cât de mult trebuie să te temi de toți cei care citesc cât de mult s-a manifestat în ochii mei!
-Iubirea, care se agață de inima nobilă, a capturat frumoasa persoană pe care mi-a luat-o; drumul încă mă jignește.
-Ar trebui să ne temem doar de acele lucruri care pot provoca un fel de rău; mai mult celorlalți nu, ei bine, ei nu fac nimic rău.
-Lumea sensibilă ne învață că virajele sunt mult mai rapide, cu cât sunt mai departe de centru.
-În centrul Universului, în punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu, printre gheața care înconjoară umbrele, se află Lucifer, împăratul împărăției durerii..
-Deja îmi fixasem ochii asupra lui și el se ridică de parcă ar disprețui iadul cu pieptul și fruntea..
-Scandalul infernal, care nu încetează niciodată, poartă spiritele în pradă [...]. Când ajung în fața ruinei, acolo țipetele, plânsul, plângerea; acolo ei hulesc puterea divină.
- Dacă furia se adaugă răului, vor veni după noi mai crude decât un câine care se agață de un iepure.
-Suntem pierduți și doar în această măsură suntem pedepsiți, deoarece fără speranță trăim în dorință.
-Războiului de oboseală pe care îl ai cu sufletul, care este întotdeauna victorios, că trupul nu-l va face să-l conțină.
-Vedeți atunci înălțimea și măreția puterii veșnice, deoarece a făcut atâtea oglinzi în care să se înmulțească, una rămânând în sine ca înainte..
-Acel fruct valoros la care toți oamenii așteaptă cu nerăbdare în diferite ramuri, va da pace sufletului tău flămând astăzi.
-Este un spirit divin care arată calea de sus fără să întrebe și se ascunde cu lumina sa.
-Când oricare dintre simțurile noastre păstrează o impresie puternică de încântare sau durere, sufletul se va concentra pe ea, neglijând orice alt impuls pe care îl are..
-Comedia trebuie amintită ca o viziune a progresului sufletului uman către perfecțiune..
-Dreptatea rigidă care mă rănește folosește locul în care am păcătuit pentru a pune mai multe suspine în fugă.
-Un suflet neprihănit nu traversează niciodată aici, așa că dacă Charon se enervează pe tine, vei înțelege ce înseamnă..
-Zgomotul lumesc nu este mai mult decât o gură de vânt, acum dintr-o parte, acum din cealaltă, iar numele se schimbă pe măsură ce cursul se schimbă.
-Iubirea, care obligă fiecare persoană iubită să iubească, s-a aprins atât de puternic în pasiunea mea, încât, după cum puteți vedea, încă nu mă abandonează.
-Binecuvântat ești că din regiunile noastre, cel care a vorbit a spus din nou, pentru a muri mai bine înțelepciunea pe care o dobândești!
-A sosit iubirea aceea rea, ce rele caută cu înțelepciunea ei, iar fumul și vântul s-au mișcat cu puterea cu care este înzestrată.
-Cine ești tu pentru a te așeza pe scaun pentru a judeca de departe o mie de mile cu vederea unei scurte întinderi?
-Pentru mine merge spre orașul suferind, pentru mine merge spre suferința veșnică, pentru mine merge către oamenii condamnați.
-O lăcomie oarbă, ignorantă și egoistă, care stimulează scurta viață muritoare și se extinde pentru toată eternitatea.
-Faima este ca floarea, care de îndată ce răsare, moare și este ofilită de același soare care a făcut-o să se nască din pământul nerecunoscător.
-Soarele merge, a continuat el, și seară vine; nu te opri, accelerează ritmul, în timp ce vestul nu se agață.
-Când oricare dintre aceste taste nu reușește și nu se întoarce în broască, a spus el, această intrare nu se va deschide..
-Deschide-ți mintea la ceea ce îți manifest și țin-o înăuntru; că știința nu se face, fără reținerea a ceea ce a fost înțeles.
-Și am fost avertizat despre această tortură, iadul păcatelor trupești, când rațiunea cedează loc dorinței.
- Toate lucrurile tale au moartea lor, ca tine; mai sunt ascunse unele care durează mult, iar viețile sunt scurte.
- Haide, ce traseu lung ne așteaptă. Așa mi-a spus și așa m-a făcut să intru în primul gard pe care-l încinge abisul.
-Nu imita mielul, care abandonează laptele mamei sale, și pentru simplitate, cu el însuși, la plăcerea lui, luptă!
-Așa că am coborât din primul cerc în al doilea care are mai puțin loc și cu atât mai multă durere, încât atunci când plânsul se mișcă.
-Picioarele noastre nu se mișcaseră încă când am observat că acel perete, care nu dădea dreptul de a urca, era din marmură albă și împodobit cu reliefuri [...].
-Omul trebuie, ori de câte ori este posibil, să-și închidă buzele înainte de a spune un adevăr care are tonurile unei minciuni; pentru că se expune rușinat fără a avea vină.
-Este Homer, cel mai mare dintre poeți; satul Horacio vine mai târziu; în al treilea rând, Ovidiu; și în cele din urmă, Lucan.
-Despre felul în care am fost înghețat și uluit, nu vă faceți griji, cititorule, că nu îl scriu, pentru că ar fi o mică discuție.
-Cerul și întreaga natură depind de acel punct. El vede cercul care îi este cel mai apropiat; Și veți ști cât de repede se mișcă din cauza iubirii arzătoare care îl conduce.
- Pe măsură ce dorințele și alte afecțiuni ne afectează, ea prinde contur în umbră și este cauza care te admiră..
-Fundul este atât de întunecat încât nu dezvăluie nimic dacă nu urci în spatele arcului, unde stânca este mai proeminentă.
-O miliție a cerului la care mă uit acum, roagă-te pentru cei care sunt pe pământ în spatele exemplului rău deviant!
-Înaintea mea, nu era un lucru creat, ci eternul și veșnic greu. Toți cei care intră aici trebuie să abandoneze orice speranță.
-Spiritul tău este atacat de o frică lașă, care adesea îi pune pe bărbați sub o greutate care deseori îi descurajează de acțiuni onorabile..
-Frate, marea ta dorință trebuie îndeplinită acolo în ultima sferă, unde toată lumea și a mea vor fi împlinite..
-Mulți își păstrează dreptatea din sân și, prudenți, trag cu arcul târziu; dar oamenii tăi o au în gură plină.
-Cel în care fierbe un gând peste un alt gând se pierde, pentru că focul unuia îl înmoaie pe celălalt.
-Angoasa oamenilor care sunt aici pe fața mea a pictat mila pe care crezi că este frică.
-Uită-te la fiara pentru care am devenit: înțelept celebru, salvează-mă de ea, căci îmi face să tremure pulsul și venele.
-Nu lăsați frica să vă oprească, oricât de mult ar putea, nu vă va împiedica să coborâți această piatră.
-Și în timp ce el, cu o respirație obosită, a scăpat din adâncuri spre țărm, se transformă în apele periculoase și contemplă.
-Cine pictează acolo nu are pe cine să-l ghideze, ci mai degrabă să-l ghideze, iar de la el își are originea virtutea care le dă forma cuiburilor.
-O rasa umană, născută pentru a zbura sus, de ce ai căzut cu puțin vânt?
-Și acum pleacă, toscan, vreau mai mult decât să vorbesc cu tine, să plângi; deci mintea conversației noastre m-a întunecat.
-Vom putea vedea acolo ceea ce credem, nedovedit, mai evident în sine, care este primul adevăr în care omul crede.
-Acolo hidosul Minos scârțâi. La intrare examinează păcatele; judecă și ordonează conform se bazează.
-Mândria, lăcomia și invidia sunt limbile pe care omul le cunoaște și le acordă atenție, o forfotă de disperare.
-Prin urmare, nu mă opun, atâta timp cât o cerere este rezonabilă, se răspunde la acțiune și fără mormăi.
-Haide, scutură cearșafurile de la acest leneș, pentru că așezatul confortabil sau culcat în pat nu este o modalitate de a câștiga faimă..
-Acest munte este de genul care atunci când se urcă la început este mai dificil; dar pe măsură ce urcăm înclinația devine mai puțin crudă.
-O, frate, suntem cu toții cetățeni ai unui oraș autentic; Spui că am trăit în Italia ca pelerin.
-Să coborâm acum în lumea oarbă - a spus poetul mort cu toții -: Eu voi merge mai întâi și tu vei veni după.
-Sunt doi drepți, dar nimeni nu îi ascultă; sunt lăcomia, mândria și invidia, cele trei făclii care ard în sâni.
-Dorința și rațiunea, la muritori, din motive pe care le cunoașteți, au aripile diferitelor pene.
-O, griji prostești de muritori! Cât de slabe sunt motivele care ne determină să nu ne ridicăm zborul de pe pământ!
-Averea ta îți rezervă atât de multă onoare încât ambele părți vor flămânzi de tine; pune mai departe iarba de la capră.
-Uită-te la cum și-a făcut pieptul spate: ei bine, a vrut să privească mult înainte, se uită înapoi și merge înapoi.
-În final, ne continuăm traseul, vorbind despre alte lucruri pe care nu le socotesc; și când am ajuns în acel loc unde am coborât, am găsit pe Pluto: inamicul.
-La jumătatea vieții mele, m-am trezit într-o pădure întunecată, deoarece îmi pierdusem drumul.
-Inima mea m-a făcut atât de nerăbdător să încep să merg, cu asta mi-ai spus că m-am întors deja la primul scop.
-Faci un religios care s-a născut ca să-și încingă sabia și un rege căruia îi plac predicile; și astfel traseul său este pierdut.
-Grindină groasă și apă murdară și zăpadă cad prin aerul sumbru; pământul împuiește când primește.
-Înaltă fantezie lipsește; mai mult și voința și dorința mea s-au transformat ca niște roți pe care le-a propulsat. Cel care mișcă soarele și stelele.
- Ei au precedat creștinismul și nu s-au închinat în mod corespunzător lui Dumnezeu: la acești astfel aparțin eu însumi.
-Cu groaza încordându-mi capul, am spus: „Maestre, ce ascult și cine sunt aceia care durerea se potolește??
-O, tu, pofta că muritorii se îneacă în sânul tău, fără să-ți poată scoate ochii din valurile tale!
-Cerul te cheamă și se învârte în jurul tău, arătând frumusețile sale nemuritoare, și te uiți la pământ; și astfel cel care știe totul te pedepsește.
-În ziua în care omul va permite să apară iubirea adevărată, lucrurile bine făcute vor fi confuze și tot ceea ce credeam că este corect și adevărat va fi inversat..
-Cât de precauți ar trebui să fie bărbații cu cei care nu numai că funcționează, dar gândesc și în interior!
-Ține cont de originea ta. Nu ai fost creat pentru a trăi ca sălbaticii, ci pentru a urma virtutea și cunoașterea.
-Ești, așadar, Virgiliu și fântâna aceea din care curge un astfel de râu de elocvență? Tu ești modelul și profesorul meu; singurul ești tu de la care am luat frumosul stil care mi-a dat onoare.
-Există în spatele unui demon care ne deschide, atât de grosolan, la tăierea sabiei, fiecare dintre acest rând supunându-se.
-Veți gusta cât de amar are gust pâinea altcuiva și cât de greu este să urcați și să coborâți scările altora.
-După lungi disensiuni trebuie să existe sânge, iar partea sălbatică îl va alunga pe celălalt cu mari ofense; atunci va fi necesar ca acesta să cadă și celălalt să se ridice [...].
-Luați în considerare descendenții dvs.: faptele nu trebuie să trăiască ca niște brute, mai mult pentru a atinge virtutea și știința.
-Se știe cât de puțin durează flacăra aprinsă a iubirii la o femeie, când privirea și mâna nu sunt capabile să o însuflețească continuu..
- Nu mă întrebați ce spirite vedeți? Vreau să știi, înainte de a continua, că nu au păcătuit: și chiar dacă au merite, nu este suficient, pentru că sunt fără botez.
-Să știi despre unul este bine; dintre ceilalți va fi mai bine să fiți liniștiți, deoarece oricâți sunt, timpul este scurt.
-Toți ceilalți pe care îi vedeți aici, semănători de scandal și schismă în viață au fost, și așa sunt rupți.
-Acest nenorocit noroc îl au sufletele triste ale acelor oameni care au trăit fără glorie și fără infamie.
-Sufletele sunt amestecate cu corul infam al îngerilor care nu s-au răzvrătit, nu din loialitate față de Dumnezeu, ci față de ei înșiși.
-Vechea faimă din lume îi cheamă pe orbi, oamenii sunt lacomi, invidioși și aroganți: scapi mereu de obiceiurile lor.
-Toate lucrurile păstrează o ordine între ele și, prin urmare, forma face ca universul să arate ca Dumnezeu.
-Dacă lăcomia țipă la tine pentru alte lucruri, fii bărbați și nu oi nebune, ca nu cumva iudeii să bată joc!
-Propria ta memorie modelează o teamă. Moartea poate fi cu greu mai amară decât acest loc!
-Când un suflet feroce a părăsit trupul pe care l-a dezunit, Minos îl trimite la cel de-al șaptelea mormânt.
-În adâncul unei asemenea întristări limba se mișcă degeaba; limbajului memoriei și simțurilor noastre îi lipsește propriul vocabular pentru o astfel de durere.
-Uite cum mă rup! Și uite cât de bătut este Mahomed! În fața mea Ali plânge marșuri, își rotește fața de la gât la pompadour.
-Sunt dragoste îngerească, care răspândește bucuria înaltă care se naște din pântecele care a fost adăpostul dorinței noastre; și o voi face, regină a cerului, atâta timp cât îl vei urma pe fiul tău și vei face sfera în care trăiești sfântă.
-Ziua pleca, aerul întunecat către ființele care locuiesc pe pământ le-a îndepărtat oboseala; și mă pregăteam doar să susțin războiul, împotriva cărării și împotriva suferinței pe care mintea mea o va evoca fără a greși.
-Omul care adoarme nu-și va găsi niciodată faima, iar dorințele și viața lui vor trece ca un vis, iar urmele amintirilor sale vor dispărea în timp, ca fumul în aer..
-Fără ca tu să fi rostit-o, ți-am înțeles dorința mai bine decât ai ceva adevărat; pentru că o văd în oglinda adevărată care se face o reflectare în alte lucruri, dar ceilalți din ea nu sunt reflectate.
-Marii înțelepți spun că moare și apoi renaște Phoenix, pe măsură ce se apropie cele cinci secole: nu pășunește în viață orz sau iarbă, ci tămâie, lacrimi și amomo și moare între tuberoză și smirnă..
-Am văzut multe turme de suflete goale, toate plângând, pline de mizerie și în diferite posturi: unii oameni stăteau întinși pe spate; îngrămădindu-se unii stăteau, iar alții mergeau neîncetat.
-Există legi, dar cine le administrează? Nimeni, pentru că poate ciobanul său mestecă, dar copita lui nu se desparte; și oamenii, care știu că ghidul lor tinde doar către acel bun din care mănâncă [...].
-Nu te aventura, omule, să judeci, ca unul care apreciază grâul semănat înainte ca acesta să se coacă; că mărăcinile pe care le-am văzut compun când iarna erau aspre și rigide.
-De dragul tău, cred și decid că vii după mine și eu îți voi fi călăuză și te voi duce într-un loc etern, unde vei auzi urletul disperat și vei vedea umbrele străvechi, țipând a doua moarte.
-Dintre toate cele pe care le-ați văzut de când am trecut prin acea ușă, ale căror praguri sunt refuzate nimănui, nu ați văzut nimic mai notoriu decât râul actual care stinge flăcările înainte de a o atinge..
-Mântuirea trebuie să vină din înțelegere, iar înțelegerea vine din experiența abundentă, care trebuie câștigată prin disciplina modelării atenției noastre absolute..
-Ceea ce spuneți va fi brusc doar pentru o minte, din cauza rușinii proprii sau a jenatului altuia. Îndepărtează toate minciunile și dezvăluie ceea ce ai văzut; și lăsați-i pe cei negri să se zgârie.
-Am urcat, el mai întâi, și eu mai târziu, până când s-a deschis o deschidere rotundă în fața noastră și am văzut lucrurile frumoase pe care le găzduiește cerul și am ieșit să vedem stelele încă o dată.
-Un tunet grozav mi-a rupt somnul profund al minții, astfel încât, ca cineva care se trezește cu forța, m-am recuperat, ochii mi-au revenit, m-am întors în jur [...] Am vrut să știu unde mă aflu.
-Viața este o „vale a lacrimilor”, o perioadă de încercări și suferințe, o pregătire neplăcută, dar necesară după moarte, unde omul se poate aștepta la fericire..
-Femeie care dă putere speranței mele, iar pentru mântuirea mea ai îndurat călcând pe iad, din atâtea lucruri pe care le-am văzut aici, recunosc puterea și mila ta, virtutea și harul tău.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.