Extrem de greu este un grup spaniol ai cărui membri sunt Roberto Iniesta, Iñaki Antón, Miguel Colino și José Ignacio Cantera. Fondată în 1987, este considerată una dintre cele mai influente trupe de rock spaniole.
Influențat de literatura spaniolă, versurile sale fac aluzii frecvente la droguri, sex și autodistrugere. Unele dintre cele mai cunoscute piese ale sale sunt „So clown”, „Golfa”, „Salir”, „Extremaydura”, „Puta” și „Jesús García”. Probabil că punctul culminant al trupei a fost atins odată cu publicarea albumului Agila.
Robe a publicat primul său album solo și în 2020 au anunțat că se desființează și că vor face un turneu de adio, care a fost în cele din urmă amânat din cauza pandemiei coronavirusului..
În aceste Fraze Extremoduro veți putea să vă amintiți versurile lor, stilul lor îndrăzneț, temele cu care s-au ocupat și melodiile lor, printre care Uproot, O altă piesă inutilă pentru pace, Exit, Suicidal Tango, Enemy, Site vas și multe altele.
-Am smuls un buchet de flori, i l-am dat iubitului meu. A spus că nu le vrea, că el a fost mai bun înainte. -Extrem de greu, înrădăcinat.
- Visează că visul stelei, mereu într-o stare de așteptare; ridică din nou sticla și își petrece nopțile treji ... mereu în stare de așteptare. -Extremoduro, Stand by.
-Și de ce iubesc cele patru anotimpuri? Dacă tot ce visez este între interioare. -Extremoduro, între interioare.
-Îmi dau cuvântul de onoare că nu-mi mai pasă să trăiesc. Haide, spune-mi, gândac: cum cânți la bas? Haide, spune-mi, aiurea, și nu „cânta” la tobe? Hai spune-mi, unchi deștept, și de ce nu cânți ca greierii? Haide, spune-mi, ochi de rață, cum joc aparatul? -Extrem de greu, luminat.
-Cine o să-mi pună libertatea de exprimare în fund, când vor spune că mă jefuiesc în constituție? Nimeni nu poate scăpa dacă totul este o închisoare. De ce naiba sunt atât de multe bușteni în jurul meu? -Extrem de greu, luminează întunericul.
-Taci din gură, mergi înainte și-ți face o dorință. Vreau să cadă un drog din cer, otravă pură, pentru a face lumea un loc mai plăcut. -Extremoduro, un alt cântec inutil pentru pace.
-Nu mai există o piatră în picioare, pentru că vântul a doborât-o, nu a mai rămas nimic de ieri, pentru că vântul a dus-o. -Extreme Hard, Sweet introducere în haos.
-Ieșirea, băutul, lucrurile obișnuite, obținerea a o mie de dungi, vorbirea cu oamenii, culcarea și ... La naiba, ce mizerie! fara tine. Nici măcar nu ating pământul și mă sperii până la nori, nu știu dacă sărutările tale sau acest trippy care urcă. -Extreme Hard, Exit.
-Întunericul strălucește, la lumina lumânărilor. Întunericul strălucește, lumina sirenei. ? -Extrem de greu, luminează întunericul.
-Fără să fiu, devin dur ca o piatră, dacă nu pot să mă apropii sau să aud versetele pe care mi le dictează gura aceea. Și acum că nu există nimic, nici măcar să dăruiesc, partea de a oferi este rândul meu, de aceea nu am încetat să merg. -Extremoduro, a patra mișcare: realitate.
-Sunt clovn și picioarele îmi tremură. Lângă el, îmi spune că sunt decolorat. Încep să mă sărut, să văd ce îmi spune mai târziu. -Extremoduro, ești clovn.
-M-am săturat să fiu bărbat. Se întâmplă să mă satur de piele și față. Și se întâmplă că ziua mea s-a luminat, iad, să văd soarele usucându-ți chiloții pe fereastră. -Extrem de greu, se întâmplă.
-Căutându-mi destinul, trăind amânat, fără să fiu, sau să aud, sau să dau. Și, în mod colectiv, aș dori să vă vorbesc și, astfel, să vă acordați. -Extremoduro, Prima mișcare: visul.
-Beau din sursă, să văd ce se întâmplă, dacă ea îmi transferă puterea. Știi că, atunci când pleci, rămân aici fără să știu. Vezi. -Extrem de greu, mamă.
-Și lasă deoparte calea ușii din spate, unde te-am văzut mergând, ca un vas de udare pe care iarba îl face să încolțească din nou, iar acum este tot câmp. -Extremoduro, trotuarul ușii din spate.
-Spune că, dacă nu ia droguri, spune că nu simte nimic. Dacă este soare, te arunci din pat, iar lângă lift, norii se ridică. Și iată-mă, să-ți rup pânzele de păianjen din inimă, vei vedea cum se curăță, cățea! -Extreme Hard, Golfa.
-Lasă-mă să-ți spun, iubito, că al nostru nu este corect, în fiecare seară că sunt cu tine, tu ești cel care mănâncă, eu sunt mâncat. -Extremoduro, tango suicid.
-Sunt, în cele din urmă, mi-am dat seama, un dușman al umanității, oameni care nu înțeleg nimic ... Îmi las inima să conducă. În fiecare minut marchez un punct pe care trebuie să-l ating și observ că mă revolt din nou. -Extrem de greu, dușman.
-Că nimic nu mă interesează și mă urc în vârful nebuniei, o găsesc pe prințesa mea vorbind cu luna, alergând să vadă cine este mai mult o curvă. -Extemoduro, curvă.
-Stai foarte aproape de mine, așa că amândoi, dimineață dulce. Uită-te la mine și zâmbește din nou, altfel, nu înțeleg nimic. -Extremoduro, dacă te duci.
-Dar unde sunt săruturile pe care ți le datorez? Într-o cutie, că nu-mi port niciodată inima cu mine în cazul în care mi se ia. Dar unde sunt sărutările pe care mi le datorezi? În orice colț, obosit să trăiești în gura ta mică, mereu în derivă -Extermoduro, A fuego.
-Întoarce-te, că am, viața, luminile aprinse, pentru a înțelege, a vedea. Întoarce-te, am găsit o comoară îngropată, pe care o duc la suprafață, spune-mi ... -Extremoduro, Calle Esperanza s / n.
-Focul iadului este doar fum, iar acum focul este doar fum. După arderea focului este deja doar fum, iadul este deja doar fum. -Extremoduro, Coda flamenca (o altă realitate).
-Stăm aproape de pământ, la înălțimea taliei tale, sau stăm aproape de pământ, unde se reflectă luna. -Extrem de greu, aproape de sol.
-Dacă nu te mai văd, nu vreau să mă trezesc, realitatea nu mă va părăsi. Caut o lume mai bună și săpat într-un sertar, în cazul în care apare printre lucrurile mele. -Extremoduro, Prima mișcare: visul.
-Un porumbel m-a scos în stradă, pe care ei îl numesc, al păcii, mesagerul. Sunt încălzit de căldura oamenilor și este frig care lovește trotuarul. -Extremoduro, un alt cântec inutil pentru pace.
-Mi-am dat sufletul nemuritor. Pentru ce, ca să nu mai doară niciodată. Acum ce? Acum am pus trotuarele. Acolo, la capătul străzii, șefule, există un loc. -Extrem de greu, spiritul meu nepieritor.
- Trăiește uitându-se la o stea mereu în așteptare. Bea gin noaptea, ca să o cunoști. -Extremoduro, Stand by.
-Timpul trece încet, când nu te am lângă mine. Am nevoie de un copac în acest câmp pentru a sta jos. -Extrem de greu, înrădăcinat.
-Dacă norocul mă abandonează și spune că nu vrea să mă vadă, îl voi numi escroc, el m-a jefuit în timp ce doarme. -Extremoduro, Vulture nu mănâncă semințe de pasăre.
-Am căzut prizonier în mine, înăuntru, adânc în mine. Dacă scap, du-te să mă găsești în orice zi, unde mai este o floare, unde nu există polițiști. -Extremoduro, Autoportret.
-Și fac coadă fără oprire, la ușa unui bar, consum orele toate beat, în timp ce găsesc o lună care este singură. -Extremoduro, Căutând o lună.
-Trece pe lângă mine și nu mai știu ce urmează. Acum sunt doar sclavul tău. Spune-mi ce să fac. -Extrem de greu, mamă.
-Lumina nu îndrăznește dacă nu ești acolo, să treacă pe aici dacă îmi aude vocea. Deoarece nu sunteți în acest colț, el nu îndrăznește să treacă de lumina soarelui. -Extremoduro, a treia mișcare: interiorul.
-Deschide ușa, eu sunt diavolul și vin cu cățele, deschide-ți picioarele, fată, vin să-ți cuie semințe. Ca în fiecare zi în iad m-am plictisit și m-am dus din bar în bar, am văzut-o pe Fecioara Maria, obosită să fie fecioară, blocată într-un portal. -Extremoduro, Ziua Bestiei.
-În golul ecoului vocii sale, trăiește axa care a dispărut. Ținându-ne de aer, vom trăi, nu-mi pasă unde mergem. Strânge-mi bine mâna, o stea îmi scapă printre degete. -Extremoduro, Coda flamenca (o altă realitate).
-M-a lăsat în cea mai îndepărtată parte a unei planete nelocuite. Vântul mă ceartă la ureche: „Haide, sus și sus și sus”. Soarele mă întreabă, dacă mă privește, de ce sunt atât de necunoscut. -Extremoduro, Rock and roll mic endemic.
-Și luna este dezarmată doar prin atingerea ei și lumina din interiorul iazului este aprinsă. Ca două picături de apă dintr-un nor diferit, coborând și urcând. -Extrem de greu, aproape de sol.
-A fost odată, într-o lume cenușie, luptându-se să iasă, o fetiță colorată. A fost odată stăpânul unei flori, înrădăcinată în grădina ei, am făcut o brazdă între cei doi. -Extremoduro, A fost odată.
-Era o stradă și o bătrână trecea cu o poșetă și vorbea despre cer ... Dumnezeu a căzut din cer. Fugi! -Extremoduro, Bătrâna (cântec sordid).
-Maestru al contradicției și expert în încălcarea celor interzise. De aceea, copiii se apropie deja de mine, pentru că încerc să fiu fericit. De atunci nu m-au scos din această închisoare, nu mai am unde să fug. Voi face o ... scoate capul afară. -Extremoduro, a doua mișcare: exteriorul.
-Întrebați-l despre vreme și vedeți dacă își amintește de mine. Întrebați-o dacă este adevărat, că nimeni nu o vede zâmbind. -Extrem de greu, spiritul meu nepieritor.
-Câmpii de război și mlaștini ascetice, grădina biblică nu se afla în aceste câmpuri. Sunt pământuri pentru vultur, o bucată de planetă, unde umblă umbra lui Cain. -Extremoduro, Căutând o lună.
-Ochii lui sunt larg deschisi, fundul nu ... fundul lui e draga. Ochii lui sunt ceea ce îmi spune să mă îndrept, fundul lui nu este ... fundul lui este dragă. Pentru altă dată, amintește-mi să vorbesc din nou, în cazul în care vezi că am trecut de trei orașe sau mai multe. -Extremoduro, fundul ei e draga.
-Vreau să-ți spun în tăcere, că sunt prea multe cuvinte, că lipsesc momente, că nu simt nimic, că vin să te caut, că nu te găsesc niciodată. -Extremoduro, între interioare.
-Astăzi am pus-o într-o mie de feluri! Și merge deja cu limba afară. Astăzi l-am pus la urechi! Mi-am mișcat doar sprâncenele! - Extremoduro, Astăzi ți-am pus-o.
-Plănuiesc jaful armat al inimii sale, fiecare cuvânt pe care l-am calculat, acum curajul lipsește. Am de gând să-i spun că viața a fost gura lui și nu. Mirosul lui trece peste mine, iar eu îmi țin respirația. -Extremoduro, Azi ți l-am pus.
-Ard. Te văd trecând și, acolo, mă încălzesc și mă aprind și intru să fac, pe șolduri, prospectare. Dacă mă pierd, spune-mi unde merge, ce motive sunt principalele, că doar vântul servește drept ghid, de-a lungul cărărilor utopiilor. -Extremoduro, Calea utopiilor.
-Baut dintr-un izvor fierbinte și fierbinte și văd din nou zâna care nu mă părăsește niciodată. Când nu sunt cu tine, îmblânzesc orele și le fac să sară și să alerge. -Extemoduro, curvă.
-Între timp, trec orele, visez că mă trezesc lângă ea, mă întreb dacă este singură și ard în interiorul unui foc. -Extreme Hard, Sweet introducere în haos.
-Sper să-l găsesc deja printre atâtea flori. Sper că se numește mac, că mă ia de mână și îmi spune asta singur ... Nu înțelege viața, nu. Și cere-mi mai mult mai mult mai mult, dă-mi mai mult. Și întreabă-mă. -Extremoduro, dacă te duci.
-Vom fura cireșe, de la cele din vale de peste drum, sunt capabil de orice să te revăd. Mi-am pierdut mințile, am pierdut-o pentru că te-am pierdut, sunt capabil de orice să te revăd. -Extremoduro, ce margine era valea mea.
-Cu nimic mai bun, decât să mergi înăuntru căutând, fără nimic mai bun de făcut, prăjind în soare, adâncindu-te în memorie și nu îl înțeleg mai bine decât ieri. -Extremoduro, tango suicid.
-Sufer o nebunie temporară. Cobor pe Pământ și trec linia de separare care separă în această poveste, nebunie și rațiune. -Negolie extrem de dură, tranzitorie.
-Mi-a făcut o rană, se închide noaptea, se deschide ziua. „Nu suferi Prometeu”, îmi spune ea ori de câte ori o văd. Mă rostogolesc pe pământ și pula mea izbucnește la gândul la tine: sângerez de moarte și îți ud grădina. -Extremoduro, Prometeu.
-Și îmi caut memoria în colț, unde mi-am pierdut mințile și o găsesc acolo unde s-a pierdut, când ai spus că nu. -Extremoduro, a patra mișcare: realitate.
-Îmi fac burta, în inima mea. Și nu-mi pasă că regii nu mai vin după mine, cu cămile care vin, sunt nenorociți, mai fericiți. -Extremoduro, Colindul de Crăciun al regelui Extremadura.
-Iau contul din memorie, nu-mi lipsește o stea. Uită-te la acea euforie în tăcere. Iarba iese și părul meu crește. -De nebunie extremă dură, tranzitorie.
-Timp, dă-mi înapoi momentul. Vreau să petrec orele, să înot până la mare și să mă rostogolesc pe pământ, pentru a începe totul de la zero. -Extremoduro, a treia mișcare: interiorul.
-Mă îndrăgostesc de aer și fac întotdeauna ce vreau: să ne întoarcem la maur, iar ei ne numesc tâmpitele, pe care le aducem în fundul nostru, o mică bucată de rai. -Extremoduro, Menamoro.
-Coboară pe pământ; plasați-vă. Din picioarele tale vreau să beau bulion și, ca șobolanii de gunoi: tulburare și singurătate, au plecat urmărindu-te cum ajungi. -Extremoduro, Vulture nu mănâncă semințe de pasăre.
Fraze de cântece rock
Nimeni nu a comentat acest articol încă.