Cele mai bune 75 de fraze ale lui Sor Juana Inés de la Cruz

Vă las cele mai bune fraze ale lui Sor Juana Inés de la Cruz, cunoscută sub numele de Juana Inés de Asbaje și Ramírez de Santillana, o femeie strălucită de la o vârstă fragedă, născută în Noua Spanie (Mexic colonial).

A fost o femeie care, asuprită de societatea vremii, a devenit religioasă pentru a avea acces la educație, pentru a deveni ulterior unul dintre cei mai proeminenți exponenți în poezia și literatura Epocii de Aur. Mari scriitori.

-Nu studiez pentru a ști mai multe, ci pentru a ignora mai puțin.

-Fără claritate nu există o voce a înțelepciunii.

-Sunt mulți care studiază pentru a ignora.

-Chiar și cunoașterea anvelopelor atunci când se cunoaște prin meserie.

-La un iubit nu există râs care nu este deranjat de plâns.

-Bărbați prosti care acuză femeile fără motiv, fără să vadă că ești prilejul aceluiași lucru pe care îl învinovățești.

-Triumfător Vreau să-l văd pe cel care mă ucide; și ucid pe cine vrea să mă vadă triumfător.

-Cunoașterea constă doar în alegerea celor mai sănătoși.

-Cine aude și învață, este un motiv bun pentru a participa și a taci.

-Cea mai strălucitoare aparență poate acoperi cele mai vulgare realități.

-Cu înțelegere totul este furnizat.

-Așa cum nimeni nu vrea să fie mai puțin decât altul, la fel nimeni nu mărturisește: pentru că este o consecință a faptului că este mai mult.

-Simt o agonie serioasă pentru a obține o rafală, care începe ca o dorință și se termină în melancolie.

-Acest chin iubitor care poate fi văzut în inima mea, știu că îl simt și nu știu cauza pentru care îl simt.

-Toți cei care sunt aleși prin anumite mijloace într-un anumit scop, sunt considerați mai puțin apreciați decât scopul către care sunt direcționați.

-Perfecționează lucrarea cu iubirea noastră infinită, astfel încât sfârșitul vieții sale să nu nege începutul.

-Din cel mai parfumat trandafir s-a născut cea mai frumoasă albină, căreia roua curată i-a dat cea mai pură materie.

-Considerând adevărurile mele mai bine să consum deșertăciunile vieții decât să consum viața în deșertăciuni.

-Cu o cauză puțin ofensată, de obicei, în mijlocul dragostei mele, refuz o ușoară favoare celui care i-a dat viață.

-Lasă-mi ochii să te vadă, pentru că ești un foc de la ei și numai pentru tine vreau să-i am.

-Sufletul care merge în dragoste, nici nu obosește, nici nu obosește.

-Cel care suferă de iubire, de la el divin să fie atins.

-Văzând că te urăsc și te iubesc, deduc că nimeni nu poate fi într-un grad înalt, pentru că ura nu ar fi putut câștiga fără să fi pierdut mai întâi iubirea.

-Dar aleg cea mai bună petrecere de la care nu vreau, să fiu angajare violentă, decât din cine nu mă iubește, deposedare ticăloasă.

-Iubirea începe cu neliniște, solicitudine, ardoare și insomnie; crește cu riscuri, provocări și îndoieli; țineți-vă de plâns și de cerșit.

-Iubire, că încercările mele au ajutat, au depășit ceea ce părea imposibil: pentru că între lacrimi, că durerea s-a revărsat, inima frântă distilată.

-Cât de trufaș în pompa ta, îngâmfat, arogant, riscul de a muri te disprețuiește; și apoi, leșinat și micșorat, din ființa ta depășită dai semne slabe!

-Mă simt rău din același bine cu frică suspectă și aceeași iubire mă obligă poate să arăt dispreț.

-Și așa, iubire, efortul tău nebun încearcă în zadar să mă jignească: ei bine, pot să văd, văzându-mă expirând fără să mă predez, că ai reușit să mă omori, dar nu m-ai putut învinge.

-Și, deși virtutea este atât de puternică, mă tem că poate o vor depăși. Acest obicei este foarte mare și virtutea este foarte tandră.

-Dar, fără îndoială, cetatea este invincibilă a iubirii.

-Ador în permanență pe cine iubește dragostea mea; maltratare pe care iubirea mea o caută constant.

-Dacă, cu o nerăbdare inegalabilă, le ceri disprețul, de ce vrei să facă bine dacă îi inciți la rău?.

-Nu găsesc niciodată satisfacție împlinită, pentru că între ușurare și durere găsesc vinovăția în dragoste și scuzele în uitare.

-Ce este mai mult de vină, chiar dacă cineva greșește, cel care păcătuiește pentru plata sau cel care plătește pentru păcat?

-Dacă magnetul harurilor tale, atrăgător, îmi servește pieptul de oțel ascultător, de ce mă măgulești, dacă trebuie să mă batjocorești atunci fugar?

-În ce mă urmărești, lume, ce te interesează? Cum te jignesc, când încerc doar să pun frumuseți în înțelegerea mea și nu înțelegerea mea în frumuseți?

-Este compus din flori de mirare, protector divin american, care pentru a deveni stafid de trandafir mexican, care apare trandafir din Castilia.

-Toată lumea are păreri de opinii atât de diverse, încât ceea ce cel negru demonstrează celuilalt că este alb.

-Pentru toate există dovezi și motive pe care să le întemeiezi; și nu există niciun motiv pentru nimic, dacă există motive pentru atât de multe.

-Era o pasiune pentru privirea și în privirea lui erau ochii înainte de timp; tatăl său spune că timpul este melancolic, iar când se oprește îl numim eternitate.

-Stop, umbra binelui meu evaziv, imagine a vrăjii pe care o iubesc cel mai mult, frumoasă iluzie pentru care mor fericit, ficțiune dulce pentru care sufăr durere.

-În după-amiaza asta, Dumnezeule, când ți-am vorbit, ca în fața ta și în acțiunile tale, am văzut că cu cuvinte nu te-am convins, că inima pe care ai văzut-o mă dorea.

-Semne ies din gura a ceea ce inima arde, că nimeni, nimeni nu va crede focul dacă fumul nu dă semnale.

-Nu prețuiesc comorile sau bogățiile și, prin urmare, mă face mereu mai fericit să pun bogății în înțelegerea mea decât înțelegerea mea în bogății..

-Ei bine, cu multe arme am constatat că aroganța ta luptă, pentru că în promisiune și instanță te alături diavolului, cărnii și lumii.

-Dacă Aristotel ar fi gătit, ar fi scris mult mai multe.

-Nu te pot avea sau te las, și nici nu știu de ce, când te părăsesc sau te am, există un nu știu ce să te iubesc și mulți da, știu ce să te uit.

-În noaptea fericită, în secret, că nimeni nu m-a văzut și nici nu m-am uitat la nimic, fără altă lumină sau ghid decât cea care a ars în inimă.

-Celui care mă lasă nerecunoscător, îi caut un iubit; iubitul care mă urmărește, plec ingrat.

-Nu mă îndoiesc, Lisarda, că te iubesc, deși știu că m-ai greșit; dar sunt atât de iubitoare și atât de furioasă, ce afecțiuni pe care le disting, nu le prefer.

-Cu ce, cu moartea învățată și viața nebună, trăind înșelăciunea și murind învați!

-Ei bine, de ce ți-e frică de vina pe care o ai? Doriți-le pe care le faceți sau faceți-le pe care le căutați.

-Nu am scris niciodată nimic prin voința mea, ci prin cereri și precepte ale altor persoane, în așa fel încât să nu-mi amintesc să fi scris pentru plăcerea mea dacă nu este o bucată de hârtie pe care o numesc „visul”.

-Dacă vă rog să-mi comandați obligația, este nedrept ca, pentru a vă oferi plăcere, să am durere.

-Spune-mi învingător răpitor, învins de perseverența mea, ce a ajuns aroganța ta să-mi modifice pacea fermă?

-Că, deși pleci batjocorit de legătura îngustă pe care ți-a îmbrăcat-o forma fantastică, nu contează să-ți batjocoresc brațele și pieptul dacă fantezia mea te sculptește în închisoare.

-Ce umor poate fi mai străin decât cel care, lipsit de sfaturi, estompează oglinda însuși și simte că nu este clar?

-De asemenea, este un viciu să știm că, dacă nu este abordat, cu atât mai puțin se știe că ravagiul este mai dăunător.

-Când văd greșeala și urâtul tău, mă gândesc, Silvio, la dragostea mea greșită, cât de gravă este răutatea păcatului, cât de violentă este forța unei dorințe.

-Dacă înțelegerea mea este a mea, de ce ar trebui să o găsesc întotdeauna atât de plictisitoare pentru ușurare, atât de ascuțită pentru rău?

-Iubitorii tăi dau penalități libertăților lor și, după ce le-au făcut rău, vrei să le găsești foarte bune.

-Ce vină mai mare a avut într-o pasiune greșită, cea care cade cerșind sau cea care imploră să cadă?

-Numai gelozia ignoră fabricile de pretenții, care, din moment ce sunt nebune, sunt deținute de reali.

-Celui care a încercat dragostea îi găsesc un diamant; și sunt un diamant care mă tratează cu dragoste; dacă la această plată, dorința mea suferă; dacă îl rog pe acesta, mânia mea pundonoră; Arăt nefericit în ambele sensuri.

-Aceste versete, cititorul meu, pe care le sfințesc spre încântarea ta, iar singurul lucru bun este că știu că sunt rele și nici nu vreau să le contest, nici să le recomand, pentru că ar fi să vrei să plătești multă atenție pentru ei.

-Îmi doresc cu adevărat, când ajung să te văd, să văd iubirea mea infamă să o pot nega; dar apoi doar rațiunea mă avertizează că mă remediază doar publicându-l; din cauza crimei mari de a te iubi este suficient doar să o mărturisești.

-Trandafir divin că, în cultura blândă, ești cu subtilitatea ta parfumată, magisteriu purpuriu în frumusețe, învățătură înzăpezită despre frumusețe; amenințarea arhitecturii umane, exemplu al blândeții deșarte în a cărei ființă natura a unit leagănul vesel și mormântul trist.

-Ești întotdeauna atât de prost, încât, cu niveluri inegale, dai vina pe unul pentru cruditate și pe altul pentru vina ușoară. Ei bine, cum ar trebui să fie temperat cel pe care intenționează să-l iubească, dacă cel care este nerecunoscător jignește și cel care se înfurie ușor?

-Fiul și mama, în astfel de competiții de pelerinaj divin, nici unul nu rămâne debitor și ambii rămân obligați. Ei bine, dacă de aceea plânge, plânge Iisuse, felicitări, că ceea ce petrece în rouă se va încărca mai târziu în nectar.

-Aici sus trebuie să notați ziua morții mele, luna și anul. Mă rog, pentru dragostea lui Dumnezeu și a Preacuratei sale Mame, iubitelor mele surori, religioasele care sunt și în ceea ce se întâmplă, încredințează-mă lui Dumnezeu, care am fost și sunt cel mai rău care a fost vreodată..

-Destul de rigori, bunul meu, suficient, nu vă mai chinui nici o gelozie tirană, nici nemiloasa neîncredere contrastează liniștea voastră cu umbre prostești, cu indicații deșarte: pentru că deja în umor lichid ați văzut și mi-ați atins inima frântă în mâini.

-Și dacă crezi că sufletul care te-a iubit trebuie să fie întotdeauna legat de hobby-ul tău, te avertizez de satisfacția ta deșartă. Dacă dragostea față de ură a cedat, cel care a coborât din înălțime până la a fi remis de remis nu va deveni nimic.

-Simt un dor tiranic de ocazia la care aspir și, când o privesc aproape, eu însumi îmi împing mâna. Pentru că dacă este oferit, după atâta insomnie, suspiciunea îl tulbură sau spaima o dispare.

-Am sufletul în confuzie împărțit în două părți: una, sclavul pasiunii și cealaltă, rațiunea măsurată. Războiul civil, declanșat, afectează pieptul, importunatul vrea să-i învingă pe fiecare și printre atâtea averi vor muri ambele, dar niciuna nu va câștiga..