legături negative sau conjuncții adverse Sunt linkuri invariabile folosite în limba spaniolă, care permit legarea a două propoziții sau fraze, pentru a pune o opoziție discursivă între cele două. Această opoziție poate fi de natură generală sau parțială..
Conjuncțiile adverse sunt de natură generală atunci când propozițiile legate se exclud total; în acest caz, o propoziție nu acceptă propunerea celeilalte și / sau invers. Se spune apoi că aceste propoziții sunt incompatibile.
Atunci când legătura adversă generată este parțială, doar o parte din propoziția anterioară este corectată, nu întreaga propunere. Prin restricționarea unui fragment din premisa anterioară, această corecție purifică propoziția, consolidând înțelegerea vorbirii de către receptorul liric.
Cel mai normal este că propozițiile care sunt legate prin intermediul acestui legătură sunt contrare: una pozitivă și cealaltă negativă, ceea ce exprimă în mod explicit dezamăgirea. Rezultatul este un contrast care îi determină pe destinatarii lirici să genereze concluzii despre acesta și, prin urmare, cunoștințe.
Conjuncțiile adversative se încadrează în semnele discursive; de aceea nu au sens prin ele însele. Datorită acestora, se obține o mai bună înțelegere a discursului, permițând propunerea de alternative, altele decât viziunea centrală.
Indice articol
Acest legătură are un caracter adversativ parțial. Practic „dar” este cea mai folosită conjuncție. Când este aplicat, acesta trebuie să preceadă a doua teză; nu poate fi în niciun caz plasat la începutul propoziției.
Este obișnuit, și a devenit o regulă, ca înaintea legăturii „dar” să fie plasată o virgulă pentru a o separa de prima propoziție, marcând, de asemenea, intenționalitatea adversă care se propune să genereze în vorbire.
Există o eroare foarte frecventă pe care o prezintă mulți vorbitori de spaniolă atunci când nu sunt clare despre semnificația și sinonimia anumitor conjuncții: tind să folosească conjuncțiile „dar”, „mai mult” și „totuși” la rând. Acest lucru ar trebui evitat; În spaniolă, nu există o propoziție corectă similară cu „dar cu toate acestea a fost așa”.
În spaniolă găsim mai multe expresii adverbiale care pot fi ușor folosite ca înlocuitori pentru „dar” pentru a întări discursul. Printre acestea putem găsi: în ciuda acestui fapt, în ciuda tuturor, totuși.
- Știu că am întârziat, dar merit să susțin examenul. / Știu că am întârziat, în ciuda a tot ce merit să susțin examenul.
- Câinele respectiv are multe căpușe, dar în curând vor fi eliminate. / Câinele acela are multe căpușe; cu toate acestea, în curând vor fi eliminate.
- Știu că e foame în oraș, dar în această casă nu / știu că e foame în oraș, în ciuda ei în această casă de acolo.
Caracterul parțial al conjuncției „dar” poate fi văzut clar în aceste propoziții. În același timp, se apreciază cum, atunci când este înlocuit cu celelalte fraze adverbiale, sensul propoziției nu se diminuează sau variază..
Această conjuncție este utilizată pentru a pune o opoziție totală între propozițiile vorbirii la care se aplică. Este localizat chiar înainte de a doua propoziție, niciodată la începutul propoziției. Trebuie avut în vedere că conjuncția adversativă „dar”, datorită caracterului său de semn discursiv, trebuie să fie precedată de o virgulă (,).
Utilizarea virgulei înainte de conjuncția adversativă, în afară de a fi corectă din punct de vedere gramatical, întărește vorbirea și indică cititorului o creștere a intonației.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că conjuncția adversativă „dar” este utilizată imediat după o propoziție negativă; adică are adverbul negației.
- Nu este luni, ci marți.
- Omul acela nu este bun, ci rău.
- Nu va câștiga Australia, ci Japonia.
Această legătură adversă este utilizată în limba spaniolă pentru a indica opoziția dintre două premise. La fel ca conjuncțiile adversative anterioare, este plasat între propoziții și niciodată la începutul propoziției.
Când este scrisă, această conjuncție poate fi afișată cu o virgulă înainte și alta după utilizarea ei, sau poate fi precedată de un punct și urmat sau de un punct și virgulă; acest lucru va depinde de contextul în care vă aflați.
- Să mergem la cinema. Cu toate acestea, nu veți mânca floricele..
- Du-te să vezi ce se întâmplă în fața casei; totuși, nu trece prin ușă.
- Vei putea studia psihologia după liceu. Cu toate acestea, o veți face la universitatea la alegerea mea.
Această legătură adversă a spaniolei este utilizată pentru a desemna opoziție, dar în același timp se completează între două argumente.
Ca și în cazul „totuși”, conjuncția apare de obicei în text între două virgule sau precedată de un punct și urmat sau de un punct și virgulă.
- Isus a reușit să prindă un număr mare de pești; dimpotrivă, Pedro nu a prins nimic.
- Caii ating viteze mari. Dimpotrivă, măgarii sunt foarte încet.
- Maria, noaptea, este foarte energică; dimpotrivă, încă de la început, Luisa este epuizată în patul ei.
Conjuncțiile negative prezentate în acest articol reprezintă doar o parte din total; există multe altele.
Absența „mai mult” și „totuși” -Linkuri utilizate în mod obișnuit în spaniolă- se datorează sinonimiei sale cu conjuncția „dar”. Doar înlocuiți-le în exemple și veți obține aceleași rezultate.
Iată alte conjuncții adverse:
- În ciuda.
- Cu toate că.
- Chiar dacă.
- Cu toate că.
- Cu tot și.
- Chiar și așa.
Conjuncțiile adverse reprezintă o resursă discursivă necesară. Acestea amalgamează propunerile unui text care să le permită să le interreleze și să ofere alte perspective cu privire la conținutul lor.
O idee, comparată, facilitează cititorului să vă înțeleagă abordarea; cu cât mai multe perspective, cu atât mai multă înțelegere.
Un text fără utilizarea conjuncțiilor negative ar fi lipsit de sens complet. Aceste legături extind spectrul conceptual al oricărei premise, completând argumentul textual și dând putere faptului comunicativ..
Nimeni nu a comentat acest articol încă.