reflexe primitive ale nou-născutului sunt reflexele pe care nou-născuții le efectuează involuntar. În literatura medicală, pe lângă reflexul primitiv, s-au folosit și o mare varietate de termeni: reflexe neonatale primare, reflexe de dezvoltare, reflexe infantile și reacții sau automatisme (García-Alix și Quero, 2012).
Unele mișcări sunt spontane, apar ca parte a repertoriului comportamental obișnuit al bebelușului. Pe de altă parte, reflexele apar și ca răspuns la anumiți stimuli (University of Rochester Medical Center, 2016).
Reflexele sunt una dintre componentele esențiale în examinările fizice și neurologice, deoarece prezentarea sau absența lor anormală poate fi un indicator al unui posibil compromis în sistemul nervos (Universitatea din Rochester Medical Center, 2016).
Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că unele reflexe au o componentă tranzitorie, unele tipuri vor apărea numai în perioade specifice de dezvoltare a copilului (University of Rochester Medical Center, 2016).
Indice articol
Cu termenul de reflex primitiv ne referim la un set de răspunsuri motorii foarte stereotipe declanșate spontan sau la stimuli specifici care fac parte din comportamentul motor normal al bebelușilor (García-Alix & Quero, 2012).
Majoritatea acestor răspunsuri motorii apar în a doua jumătate a perioadei de gestație și vor fi prezente în etapa postnatală (García-Alix și Quero, 2012).
Toată varietatea mișcărilor involuntare îi vor permite copilului să: dezvolte sistemul motor, să coboare prin canalul de naștere sau să suge pentru a se hrăni, printre alte funcții (BRMT, 2016).
Cu toate acestea, unele dintre ele vor dispărea în urma unui ordin prestabilit în primul an de viață (García-Alix și Quero, 2012).
Reflexele fac parte din dezvoltarea motorie ulterioară a nou-născutului și, prin urmare, evaluarea lor face parte din examenul neurologic neonatal. Acest lucru ne permite să evaluăm dezvoltarea generală a sistemului nervos (García-Alix și Quero, 2012).
Când există un anumit tip de deficit la nivel neurologic, este posibil ca unele dintre reflexele primitive să rămână active în timpul etapelor târzii de dezvoltare și să împiedice atât dobândirea abilităților motorii, cât și percepția senzorială și dezvoltarea cognitivă (BRMT, 2016 ).
Deja în etapa prenatală, pot fi observate dovezi ale activității reflexe primitive (Carlson, 2000; Roselli și Matute, 2010).
Mai exact, în jurul celei de-a șasea săptămâni de gestație, la atingerea pielii din jurul gurii, poate apărea o flexie contralaterală a gâtului (Roselli și Matute, 2010).
Între a șasea și a opta săptămână de gestație, răspunsurile reflexe pot fi observate la stimularea pielii zonei superioare a pieptului, a palmelor mâinilor sau a feței (Roselli și Matute, 2010).
În cazul celei de-a douăsprezecea săptămâni de gestație, aproximativ toată suprafața corpului este sensibilă, cu excepția spatelui sau a coroanei. În consecință, răspunsurile reflexe devin mai specifice (Roselli și Matute, 2010).
Reflexele primitive pot fi împărțite în două grupuri mari: reflexele posturale primitive și reflexele tactile primitive (García-Alix și Quero, 2012):
Cele mai relevante reflexe posturale sunt: reflexul Moro, reflexul tonic cervical asimetric și reflexul tonic labirintic. Totul, cu excepția reflexului Moro, se caracterizează prin dezvoltarea cu răspunsuri variabile și incomplete.
Acest tip de reflexe posturale este observat numai în timpul vieții postnatale, deoarece există o supresie în perioada de gestație, astfel încât fătul să nu răspundă la fiecare mișcare făcută de mamă..
Reflexul moro sau reflexul de tresărire apare atunci când bebelușul este tresărit de un sunet puternic sau de o mișcare. Ca răspuns, bebelușul își mișcă capul înapoi, își extinde brațele și picioarele (Universitatea din Rochester Medical Center, 2016).
Reflexul Moro poate fi declanșat ca o consecință a mai multor stimuli: sunet brusc sau o mișcare bruscă a suprafeței unde este plasat bebelușul, printre altele (García-Alix și Quero, 2012)
Când apare oricare dintre stimulii de mai sus, la bebeluș apare o deschidere completă a mâinilor, urmată de o flexie a degetelor (formând un C între degetul mare și degetul arătător) (García-Alix y Quero, 2012 )
Reflexul maur are mai multe faze (García-Alix și Quero, 2012):
Reflexul cervical tonic asimetric apare atunci când copilul este relaxat și culcat și întoarce capul într-o parte. Brațul din partea spre care este poziționat capul este extins de corp cu mâna deschisă și brațul din partea opusă este flexat (National Institutes of Health, 2013).
Dacă bebelușul își întoarce capul spre partea contralaterală, modelul mișcărilor este inversat (National Institutes of Health, 2013).
Când bebelușul se află în decubit dorsal (bebelușul stă întins pe spate pe spate cu membrele extinse), extensia capului produce o retragere a umerilor și extensia picioarelor (García-Alix și Quero, 2012).
În poziție predispusă (bebelușul este întins cu fața în jos, cu capul lateral), flexia capului produce o flexie a picioarelor (García-Alix și Quero, 2012).
Reflexele tactile sau cutanate sunt produse ca o consecință a stimulării pielii într-o anumită zonă. Această stimulare declanșează un răspuns motor care are loc în același loc în care a fost aplicată stimularea.
Cele mai importante reflexe tactile sunt: reflexul de suptare, reflexul de căutare sau de adulmecare, reflexul Galant sau invurva trunchiului, reflexul Vollmer și reflexul Perez, reflexul de extensie încrucișată, reflexul magnetic sau reflexul magnetic, reflexul pasului, reflexul mersului automat, reflexul de susținere pozitiv (presiunea palară , extensor deget, reflex babinski, răspuns plantar).
Când se efectuează stimularea tactilă a palatului sau limbii superioare a bebelușului, acesta începe să suge (University of Rochester Medical Center, 2016).
Reflexul de supt are o funcție principală în supraviețuire, deoarece este esențial pentru hrănirea nou-născutului (García-Alix și Quero, 2012).
Când colțul gurii sau obrazul este stimulat pe suprafața feței pe o parte și apoi pe cealaltă, copilul răspunde deplasând buzele și limba către locația stimulului tactil (García-Alix și Quero, 2012).
Reflexul Galant sau îndoirea trunchiului apare atunci când pielea de-a lungul coloanei vertebrale a copilului este stimulată în timp ce copilul este pe burtă (National Institutes of Health, 2013).
Mai exact, acest reflex poate fi produs prin perierea pielii de pe ambele părți ale coloanei vertebrale cu degetul arătător, de la umăr până la fese. tactil (García-Alix și Quero, 2012).
În mod automat, după stimulare, bebelușul curbează coloana vertebrală către partea pe care are loc stimularea (García-Alix și Quero, 2012).
În reflexul Vollmer, când se aplică o presiune fermă de-a lungul coloanei vertebrale, există o flexie a brațelor și picioarelor cu o extensie dorsală a coloanei vertebrale și a gâtului (García-Alix și Quero, 2012).
În reflexul Pérez, când se aplică o presiune fermă de-a lungul coloanei cervico-toracice, există o flexie a brațelor și picioarelor cu o extensie dorsală a coloanei vertebrale inferioare (García-Alix și Quero, 2012).
În reflexul de extensie încrucișat, atunci când se aplică o stimulare tactilă pe talpa piciorului în timp ce păstrarea membrului pe care urmează să fie aplicat este extins, rezultă un răspuns compus din trei faze (García-Alix și Quero, 2012) :
Când bebelușul stă întins pe spate și se aplică o presiune ușoară cu degetul mare pe tălpile ambelor picioare, bebelușul își extinde picioarele pentru a menține contactul (García-Alix și Quero, 2012).
Pasul sau reflexul de poziționare apare atunci când bebelușul se află într-o poziție verticală ținută sub axile (García-Alix și Quero, 2012).
Când stimularea este aplicată sub partea din spate a piciorului, bebelușul răspunde ridicând piciorul și plasându-l pe suprafață, printr-o flexie a genunchiului și șoldului cu o extensie a piciorului García-Alix și Quero, 2012).
Reflexul de mers automat apare atunci când bebelușul este așezat în poziție verticală, așezându-și picioarele pe o suprafață (García-Alix și Quero, 2012).
Bebelușul, în această poziție, răspunde prin îndreptarea extremităților inferioare și a trunchiului și efectuarea unei succesiuni de pași, sincronizând flexia șoldului cu cea a genunchilor (García-Alix și Quero, 2012).
Suprafața pielii palmei și a talpii piciorului, cu una dintre zonele pielii corpului cele mai sensibile la stimulare, deci există mai multe reflexe primitive asociate cu acestea:
După cum am subliniat în alte secțiuni, există mai multe motive pentru a efectua o analiză a reflexelor primitive la nou-născuți (García-Alix și Quero, 2012):
Nimeni nu a comentat acest articol încă.