Lumina nesuferită a Ființei este capodopera lui Milan Kundera, un scriitor din Cehia. Se ocupă de lipsa de sens a vieții personajului principal, iar piesa este puternic influențată de concepte din filozofia lui Nietzsche.
Ideea de ușurință este exprimată prin relațiile de dragoste și căsătorie ale personajelor sale. Tomás este infidel, deși o iubește pe Teresa, soția sa. Sabina, iubita lui Tomás, este înrudită cu mai mulți bărbați logodiți. Este în ea, Sabina, unde se percepe cel mai bine ideea de ușurință, ușurință, de a nu da importanță lucrurilor, vieții și de a conduce o existență lipsită de sens și amorală.
Iată cele mai bune citate de Lumina nesuferită a Ființei, în care veți putea observa ideile lui Milan Kundera despre revenirea eternă, problema existențială, iubirea, infidelitățile, căsătoria, sexul, frumusețea, viața de zi cu zi, femeile, printre alte subiecte.
-Ideea întoarcerii veșnice este misterioasă și, odată cu aceasta, Nietzsche i-a nedumerit pe ceilalți filozofi: să gândim că odată totul va fi repetat așa cum am trăit-o deja și că până și acea repetare va trebui repetată ad infinitum! Ce înseamnă acel mit nebun?
-Dacă fiecare dintre momentele vieții noastre se va repeta infinit de multe ori, suntem cuie în eternitate ca Isus Hristos pe cruce. Imaginea este teribilă. În lumea eternă întoarcere, greutatea unei responsabilități insuportabile stă pe fiecare gest. De aceea, Nietzsche a numit ideea revenirii eterne cea mai grea povară (das schwerste Gewicht).
-Apoi a simțit o dragoste inexplicabilă pentru o fată aproape necunoscută; I s-a părut unui copil că cineva a pus într-un coș uns cu pește și l-a trimis pe râu, astfel încât Tomás să-l poată ridica la marginea patului său..
-Omul nu poate ști niciodată ce ar trebui să-și dorească, pentru că trăiește o singură viață și nu are cum să o compare cu viețile sale anterioare sau să o modifice în viețile sale ulterioare..
-Nu există posibilitatea de a verifica care dintre decizii este cea mai bună, deoarece nu există nicio comparație. Omul o trăiește prima dată și fără pregătire. De parcă un actor și-ar fi interpretat opera fără nicio repetiție.
-El a vrut să fie sigur că prietenia erotică nu va deveni niciodată agresivitatea iubirii și de aceea a menținut lungi pauze între întâlnirile cu fiecare dintre iubiții săi..
-Trebuie să păstrați regula numărului trei. Este posibil să vedeți o femeie de mai multe ori la rând, dar într-un astfel de caz nu mai mult de trei ori. De asemenea, este posibil să menții o relație de ani de zile, dar cu condiția să treacă cel puțin trei săptămâni între fiecare întâlnire..
-Tomás și-a spus: a face dragoste cu o femeie și a dormi cu o femeie sunt două pasiuni care nu sunt doar diferite, ci aproape contradictorii. Iubirea nu se manifestă în dorința de a dormi cu cineva (această dorință apare în raport cu un număr nenumărat de femei), ci în dorința de a dormi lângă cineva (această dorință apare în raport cu o femeie singură).
-Visele au fost repetate ca variații pe teme sau ca seriale de televiziune. Adesea erau repetate, de exemplu, vise despre pisici care îi săreau în față și își cuieu unghiile. Putem găsi o explicație destul de simplă pentru acest lucru: în argoul ceh, pisica este numele unei femei frumoase.
-Toate limbile derivate din latină formează cuvântul „compasiune” cu prefixul „com-” și cuvântul pas-sio care însemna inițial „suferință”. Acest cuvânt este tradus în alte limbi, de exemplu cehă, poloneză, germană, pentru a Suedeză, prin intermediul unui substantiv compus dintr-un prefix cu același sens, urmat de cuvântul „sentiment”; în cehă: sou-cit; în poloneză: wspólczucie; în germană: Mit-gefühl; în suedeză: med-kánsla.
-În limbile derivate din latină, cuvântul „compasiune” înseamnă: nu putem privi nebăgați la suferința celuilalt; sau: participăm la sentimentele celui care suferă. Într-un alt cuvânt, în franceza pitié (în engleză milă, în italiană pieta etc.), care are aproximativ același sens, există chiar o anumită îngăduință față de cel care suferă. Avoir de la pifié pour une femme înseamnă că situația noastră este mai bună decât cea a femeii, că ne aplecăm spre ea, că ne coborâm.
- Puterea secretă a etimologiei sale luminează cuvântul cu o altă lumină și îi conferă un sens mai larg: a avea compasiune înseamnă a ști să trăiești cu altul ghinionul său, dar și să simți cu el orice alt sentiment: bucurie, angoasă, fericire, durere.
-Era o petrecere beată de ură. Orașele cehe erau împodobite cu mii de afișe pictate manual, cu texte ironice, epigrame, poezii, caricaturi ale lui Brejnev și ale armatei sale, de care toată lumea râdea ca o bandă de analfabeți. Dar nu există o petrecere care să dureze pentru totdeauna.
-Realizarea faptului că era absolut neputincios l-a lovit ca o lovitură, dar în același timp l-a liniștit. Nimeni nu l-a obligat să ia vreo decizie. Nu trebuie să te uiți la peretele clădirii de peste drum și să te întrebi dacă vrei sau nu să trăiești cu ea..
-Iubirea care exista între el și Tereza era frumoasă, dar și obositoare: trebuia să ascundă permanent ceva, să-l mascheze, să-l prefacă, să-l repare, să o mențină fericită, să o mângâie, să-și demonstreze în permanență dragostea, să fie acuzat pentru gelozia suferința sa, pentru visele sale, simțindu-se vinovat, justificând și cerându-și scuze.
-Spre deosebire de Parmenide, pentru Beethoven greutatea era evident un lucru pozitiv. „Der Schwer gefasste Entschluss”, o decizie importantă, merge mână în mână cu vocea Destinului („es muss sein”); greutatea, nevoia și valoarea sunt trei concepte legate intern: doar ceea ce este necesar are greutate; numai ceea ce are greutate, bine.
-Orice școlar poate face experimente în timpul orelor de fizică și poate vedea dacă o anumită ipoteză științifică este adevărată. Dar omul, întrucât trăiește o singură viață, nu are niciodată posibilitatea de a testa o ipoteză prin intermediul unui experiment și, prin urmare, nu reușește niciodată să afle dacă ar fi trebuit să-și asculte sentimentul sau nu..
-Cu toții considerăm de neimaginat că dragostea vieții noastre ar putea fi ceva ușor, fără greutate; Credem că dragostea noastră este ceva ce trebuia să fie; că fără el viața noastră nu ar fi viața noastră. Ni se pare că însușitul Beethoven însuși, cu coama sa cumplită, joacă pentru marea noastră dragoste „es muss sein!”.
-Ar fi o prostie ca autorul să încerce să-l convingă pe cititor că personajele sale sunt cu adevărat vii. Nu s-au născut din corpul mamelor, ci dintr-una sau două fraze sugestive sau dintr-o situație de bază. Tomás s-a născut din sintagma „einmal ist keinmal”. Teresa s-a născut dintr-o burtă care a făcut zgomot.
-De vreme ce știm cum să numim toate părțile sale, corpul este mai puțin deranjant pentru om. Acum știm, de asemenea, că sufletul nu este altceva decât activitatea materiei cenușii a creierului. Dualitatea dintre trup și suflet a fost acoperită de termeni științifici și putem chicoti la ea ca o prejudecată de modă veche. Dar este suficient ca bărbatul să se îndrăgostească ca un nebun și să audă în același timp sunetul tupicelor sale. Unitatea trupului și a sufletului, acea iluzie lirică a erei științifice, se risipește brusc.
-Performanța ei nu este altceva decât un singur gest brusc, cu care își dezvăluie frumusețea și tinerețea. În momentul în care nouă pretendenți îngenuncheau în cerc în jurul ei, ea își păstra gelozia goliciunea. Este ca și cum nivelul rușinii este destinat să exprime nivelul de valoare pe care îl are corpul tău.
-Numai șansa poate apărea în fața noastră ca mesaj. Ceea ce se întâmplă în mod necesar, ceea ce se așteaptă, ceea ce se repetă în fiecare zi, este tăcut. Numai întâmplarea ne vorbește. Încercăm să citim în el în timp ce țiganii citesc figurile formate de zațul de cafea din fundul ceștii.
-Viața noastră de zi cu zi este bombardată de coincidențe, mai exact de întâlniri întâmplătoare de oameni și evenimente care se numesc coincidențe..
-Omul, purtat de simțul său de frumusețe, transformă un eveniment întâmplător (muzica lui Beethoven, o moarte în gară) într-un motiv care devine acum parte a compoziției vieții sale. El revine la el, îl repetă, îl variază, îl dezvoltă ca și compozitorul temei sonatei sale.
-O fată care, în loc să ajungă „mai sus”, trebuie să servească bere la beție și duminica să spele haine murdare pentru frații ei acumulează în ea o rezervă de vitalitate la care oamenii care merg la universitate și nici nu ar putea să viseze. Căscă în biblioteci..
-Ce este vertijul? Teama de a cădea? Dar de ce ne dă vertij și într-un punct de vedere cu un gard sigur? Vertijul este ceva diferit de teama de a cădea. Vertij înseamnă că adâncimea care se deschide în fața noastră ne atrage, ne seduce, trezește în noi dorința de a cădea, de care ne apărăm cu frică..
-FEMEIA: a fi femeie era pentru Sabina o soartă pe care ea nu o alesese. Ceea ce nu a fost ales de noi nu îl putem considera nici ca un merit, nici ca un eșec. Sabina crede că trebuie să avem o relație corectă cu soarta în care am căzut în noroc. Răzvrătirea împotriva nașterii unei femei pare la fel de proastă ca și mândria în ea.
-CREDINȚĂ ȘI TRĂDARE: a iubit-o din copilărie până în momentul în care a însoțit-o la cimitir și a iubit-o chiar și în memorie. De aici s-a născut în el ideea că fidelitatea este prima dintre toate virtuțile; fidelitatea dă unitate vieții noastre care altfel ar fi fragmentată în mii de impresii trecătoare ca și cum ar fi mii de sfărâmături.
-TRĂDARE: din copilărie tatăl și profesorul ne-au spus că este cel mai rău lucru care poate fi imaginat. Dar ce este trădarea? Trădare înseamnă abandonarea rangurilor. Trădarea înseamnă a-ți lăsa propriile rânduri și a merge în necunoscut. Sabina nu știe nimic mai frumos decât să intre în necunoscut.
-DEMOSTRAȚII: în Italia sau Franța lucrurile sunt simple. Când părinții forțează pe cineva să meargă la biserică, se răzbună aderându-se la partid (comunist, maoist, troțkist etc.). Dar tatăl ei a făcut-o mai întâi pe Sabina să meargă la biserică și apoi, de teamă, el însuși a forțat-o să adere la Uniunea Tinerilor Comuniști.
-TRĂIEȘTE ÎN ADEVĂR: aceasta este o formulă pe care Kafka o folosește în jurnalul său sau într-o scrisoare. Franz nu-și mai amintește unde. Formula aceea i-a atras atenția. Ce este să trăiești în adevăr? Definiția negativă este simplă: înseamnă să nu minți, să nu te ascunzi, să nu păstrezi nimic secret..
-O dramă vitală poate fi întotdeauna exprimată printr-o metaforă referitoare la greutate. Spunem că greutatea evenimentelor revine asupra persoanei. Persoana suportă această sarcină sau nu o suportă, cade sub greutatea acesteia, câștigă sau pierde.
-Care este arma ta? Doar fidelitatea lui. I-a oferit-o de la început, din prima zi, de parcă ar fi știut că nu mai are ce să-i ofere. Iubirea dintre ei este de o arhitectură ciudat asimetrică: se bazează pe siguranța absolută a fidelității lor ca un palat mamut pe o singură coloană..
-Oamenii, în cea mai mare parte, fug de durerile lor în viitor. Ei își imaginează, în decursul timpului, o linie dincolo de care durerile lor actuale vor înceta să mai existe..
-Pentru cei care cred că regimurile comuniste din Europa Centrală sunt produsul exclusiv al ființelor criminale, le scapă o întrebare esențială: cei care au creat aceste regimuri criminale nu au fost infractorii, ci entuziaștii, convinși că au descoperit singura cale care duce la Paradis.
-Caracterul unic al „eu-ului” este ascuns tocmai în ceea ce este inimaginabil la om. Suntem capabili doar să ne imaginăm ce este același la toți oamenii, în general. „Eu” individual este ceea ce diferă de general, adică ceea ce nu poate fi ghicit și calculat în prealabil, ceea ce în celălalt este necesar să descoperim, să dezvăluim, să cucerim.
-Dintre bărbații care merg după multe femei putem distinge cu ușurință două categorii. Unii caută la toate femeile propriul lor subiectiv și mereu același vis despre femei. Secundele sunt conduse de dorința de a profita de varietatea infinită a lumii obiective a femeilor..
-Disproporțiile curioase ale girafei și femeii asemănătoare cu barza au continuat să-l entuziasmeze când și-a adus aminte de ea: flirtul asociat cu stângăcie; dorință sexuală sinceră completată de un zâmbet irascibil; vulgaritatea convențională a casei și neconvenționalitatea proprietarului acesteia. Cum va fi când vor face dragoste? A încercat să-și imagineze, dar nu a fost ușor. A petrecut câteva zile fără să se gândească la altceva.
-În univers există o planetă pe care toți oamenii se vor naște a doua oară. Ei vor avea atunci conștientizarea deplină a vieții pe care au dus-o pe pământ, a tuturor experiențelor pe care le-au dobândit acolo..
-Dezaprobarea și privilegiul, fericirea și nefericirea, nimeni nu a simțit într-un mod mai concret în ce măsură aceste contrarii sunt interschimbabile și în ce măsură există un singur pas de la un pol al existenței umane la celălalt..
-Rahatul este o problemă teologică mai complexă decât răul. Dumnezeu le-a dat oamenilor libertate și de aceea putem presupune că la urma urmei el nu este responsabil pentru crimele umane. Dar singurul responsabil pentru rahat este cel care a creat omul.
-Disputa dintre cei care afirmă că lumea a fost creată de Dumnezeu și cei care cred că a apărut de la sine se referă la ceva care depășește posibilitățile rațiunii și experienței noastre. Mult mai reală este diferența care îi împarte pe cei care se îndoiesc de ființa care a fost dată omului (de oricine ar fi fost și sub orice formă) și pe cei care sunt de acord necondiționat cu el..
-Nimeni nu o știe mai bine decât politicienii. Când este o cameră în apropiere, ei fug imediat la cel mai apropiat copil să-l ridice și să-i sărute obrazul. Kitsch este idealul estetic al tuturor politicienilor, al tuturor partidelor politice și al tuturor mișcărilor.
-Cu toții avem nevoie de cineva care să ne privească. Ar fi posibil să ne împărțim în patru categorii, în funcție de tipul de privire sub care vrem să trăim.
Fraze de filosofie
Fraze de psihologie
Citate Friedrich Nietzsche
Nimeni nu a comentat acest articol încă.