Vă las cel mai bun citate de Podurile lui Madison, Lucrare literară a autorului Waller Robert James, pe care se baza un film cu același nume regizat de Clint Eastwood, nominalizat la Oscar pentru cea mai bună actriță de Meryl Streep, care joacă rolul Francesca.
S-ar putea să fii interesat și de aceste fraze de la Hollywood.
-Francesca, crezi că ceea ce ni s-a întâmplat ni se întâmplă cuiva, ce simțim unul pentru celălalt? Acum se poate spune că nu suntem doi, ci o singură persoană. -Robert.
-Lucrurile se schimbă. O fac întotdeauna, este unul dintre lucrurile din natură. Majoritatea oamenilor se tem de schimbare, dar dacă o vezi ca pe ceva pe care te poți baza întotdeauna, devine reconfortantă. -Robert.
-Aveam de gând să iau un ceai cu gheață și să mă îngraș pe măsură ce îmbătrânesc, dar asta poate aștepta. -Francesca.
-Deci vrei mai multe ouă sau ar trebui să facem dragoste pe podea încă o dată? -Francesca.
-M-am înșelat, Robert. Greșește, dar eu nu pot merge. Lasă-mă să-ți spun din nou de ce nu pot merge. Spune-mi din nou de ce ar trebui să plec. -Francesca.
-Mi se pare sensibil că tot ce am făcut în viața mea mă conduce aici cu tine. -Robert.
-Mi-am dat seama că dragostea nu ne va respecta așteptările, este un mister, este pură și este absolută. -Francesca.
-Merele argintii ale lunii și merele aurii ale soarelui. -Robert.
-Voi începe să dau vina că te iubesc pentru cât de mult te doare. -Francesca.
-Devii mamă, soție și în acel moment te oprești și stai nemișcat, astfel încât copiii tăi să se poată mișca. Și când pleacă, îți iau cu ei viața de detalii. -Francesca.
-Nu este om să nu fii singur și nu este om să nu-ți fie frică. -Francesca.
-Cred că locurile în care am fost și fotografiile pe care le-am făcut în timpul vieții mele m-au condus la tine. -Francesca.
-Mă faci să uit ce ți-am spus. -Francesca.
-Mi-am dat viața familiei mele, vreau să-i dau lui Robert ceea ce rămâne în mine ... -Francesca.
-Ce ai făcut când erai mai tânăr? -Francesca.
-Aduceți probleme. -Robert.
-Prăjesc nopți vechi și muzică îndepărtată. -Francesca.
-Fă ceea ce trebuie să faci pentru a-ți trăi viața. Sunt multe lucruri de care să fii fericit. -Francesca.
-Cine ar spune că, în mijlocul vânzărilor de coacere, mama mea era Anaïs Nin? -Caroline.
-Robert, te rog. Nu înțelegi, nimeni nu. Când o femeie ia decizia de a se căsători, de a avea copii, într-un fel începe viața ei, dar într-un alt fel se termină. Construiți o viață de detalii. -Francesca.
-Nu vreau să am nevoie de tine pentru că nu te pot avea. -Robert.
-Vechile vise erau vise bune. Nu au funcționat, dar mă bucur că le-am avut. -Francesca.
-Vreau să te iubesc așa pentru tot restul vieții mele. Mă înțelegeți? Vom pierde dacă plecăm. Nu pot să-mi fac toată viața să dispară pentru a începe una nouă. Tot ce pot face este să mă țin de amândouă. Ajută-mă să nu mă mai iubesc. -Francesca.
-Nu te minți, Francesca. Ești totul în afară de o femeie simplă. -Robert.
-Noi suntem deciziile pe care le-am luat, Robert. -Francesca.
-Aveam gânduri despre el cu care nu știam ce să fac și el le citea pe fiecare dintre ele. Orice ar fi vrut, s-a apucat să facă acest lucru și, în acel moment, tot adevărul meu va dispărea. M-am purtat ca o altă femeie, dar am fost mai mult decât oricând. -Francesca.
-Dacă vrei să mă opresc, spune-mi. -Robert.
-Nimeni nu te întreabă. -Francesca.
-Au venit acasă. Și cu ei, viața mea de detalii. -Francesca.
-Voi spune asta o singură dată. Nu am mai spus-o niciodată. Ai o astfel de certitudine o singură dată în viață. -Robert.
-Și îmi prinzi din nou tristețea să o ascunzi în buzunar, să mi-o iei. Din nou ai semănat grădina coșmarurilor mele cu noi vise, cu alte speranțe. -Francesca.
-Uneori am senzația că ați fost aici pentru o perioadă lungă de timp, mai mult de o viață, și că ați locuit în locuri private la care niciunul dintre noi nu a visat vreodată. -Robert.
-În patru zile, mi-a dat o viață întreagă, un univers și mi-a unit părțile separate într-una singură. -Francesca.
-Nu-mi place să iau lucrurile așa cum mi le sunt date. Încerc să le transform în ceva care reflectă conștiința mea personală, spiritul meu. Încerc să găsesc poezia din imagine. -Francesca.
-Într-un fel, femeile le-au cerut bărbaților să fie poeți și, în același timp, iubiți pasionați și hotărâți. -Povestitor.
-Mă sperie, deși ești bun cu mine. Dacă nu m-aș lupta să mă controlez când sunt cu tine, cred că aș putea să-mi pierd centrul și să nu-l mai recuperez niciodată. -Francesca.
-Analizele le distrug pe toate. Unele lucruri, lucruri magice, ar trebui să rămână ca un întreg. Dacă te uiți la piesele lui, acestea dispar. -Francesca.
-Lucrurile complexe sunt ușor de făcut. Simplitatea este adevărata provocare. -Francesca.
-Realitatea nu este exact cum a descris-o melodia, dar nu este o melodie proastă. -Francesca.
-Sunt cântece care vin libere, din iarba presărată cu flori albastre, din praful a o mie de drumuri rurale. acesta este unul dintre ei.
-Dumnezeu sau universul sau orice etichetă pe care o alegem pentru acel mare sistem de echilibru și ordine, nu recunoaște timpul pământesc. Pentru univers, patru zile nu sunt mult diferite de cele patru milioane de ani lumină. -Robert.
-Așa că sunt aici, mergând cu o altă persoană în mine. Deși cred că m-am descurcat mai bine în ziua în care ne-am despărțit spunând că există o a treia persoană pe care am creat-o de la noi doi. Și sunt înspăimântat de acea altă entitate. -Francesca.
-A existat ceva care pătrundea realitatea între ei. Știau asta fără să spună asta. -Povestitor.
-Fusese acolo cu doar câteva minute înainte; era acolo unde apa îi curgea prin corp și o găsise intens erotică. Aproape totul despre Robert Kincaid începea să i se pară foarte erotic. -Povestitor.
-Francesca, știu că și tu ai avut propriile tale vise. Îmi pare rău că nu ți le-am putut da. -Robert.
-Nu toți bărbații sunt la fel. Unii se vor descurca bine în lumea viitoare. Alții, poate doar un pic dintre noi, nu. -Robert.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.