Vă las cel mai bun fraze de Andrés Calamaro (1961), cântăreț, compozitor și producător de discuri argentinian. Printre melodiile sale se numără Flaca, When I met you, Something with you, Loco, La parte de ahead, printre altele..
S-ar putea să fii interesat și de aceste fraze de muzică sau de dans.
-Slabă, nu-mi băga pumnalele în spate, atât de adânc, încât nu mă doare, nu mă fac rău. Departe, în centrul Pământului, vor rămâne rădăcinile iubirii, unde se aflau. -Slab.
-Din cauza unui vis întârziat ne-am săturat de luptă. Prea mult tricou și din ce în ce mai puțin dribling, zâmbetul costă mai mult. -Clonazepán și circ.
-Nu știu de ce, mi-am imaginat că suntem uniți, m-am simțit mai bine. Dar aici sunt atât de singur în viață, mai bine merg. -Nu am încredere.
-Câte dezamăgiri pentru un cap, am jurat de o mie de ori că nu voi mai insista. Dar dacă o privire mă doare în treacăt, gura lui de foc din nou vreau să o sărut. -Din cap.
-Cred că nimeni nu pleacă complet, sper că există un loc în care băieții îmi ascultă cântecele, chiar dacă nu le aud comentând. -Baieti.
-Cu tine am învățat să văd lumina de cealaltă parte a lunii. Cu tine am aflat că prezența ta nu a schimbat-o pentru niciunul. -Am învățat cu tine.
-Dacă nu mă vor mai vedea vreodată, pentru că uit ca toți ceilalți, ceva va rămâne mereu în interiorul tău, ceva ce te-am lăsat odată. -Mereu a ta.
-În noaptea în care mă iubești, din albastrul cerului, stelele geloase ne vor urmări trecând. -În ziua în care mă iubești.
-Îmi place atât de mult încât îl iubesc, încât vreau să mă înnebunesc să mă dezarmez în leagănul taliei tale, să vâslesc pe spate și să te naufragii. -Sunt a ta.
-O am pe Lorena în vene, din cauza sângelui pe care l-a băgat în mine. Este ca orice drog, este necesitate, este dragoste. -Lorena.
-Trebuie să-ți spun că mor să am ceva cu tine. Nu ți-ai dat seama cât mă costă să fiu prietenul tău. -Ceva cu tine.
-Dar nu ai îndrăznit, te fascinează să ai o problemă. Ți-ai crezut fața copilului Ai putea fi regină și nu te-ai așezat. -Nu ai făcut bancă.
-Nu uitați să-i spuneți, dacă într-o zi treceți prin ușa casei Lorenei, că sunt încă în viață și nu am uitat niciodată să-mi amintesc. -Lorena.
-Am patru garoafe, câte unul din fiecare motiv. Întâlnirea, aspectul tău. Secretul meu, uitarea noastră. Mă joc cu focul. -Joaca cu focul.
-Am să ies și să respir, pentru că nimic bun nu se va întâmpla la bar. Apocalipsa malay, pentru o secundă nu este sfârșitul lumii. -Apocalipsă în Malasaña.
-Nu ma simt bine. Astăzi mi-am pierdut credința. Norocul se joacă cu cărți nemarcate. Nu poate fi schimbat. -Carturi nemarcate.
-Când te-am cunoscut, ieșeai cu unul dintre puținii prieteni pe care i-am avut. Ai fost cel mai bun din viața lui, dar ai fost cel mai bun al meu. -Cand te-am intalnit.
-Mă pot lăuda cu puțin, pentru că tot ce ating ating pauze. Ți-am împrumutat o inimă nebună care se apleacă în vânt și se rupe. -Orice altceva.
-Nu sunt femei absente. Nu sunt cuțite în dinți. Nu sunt Shrove Tuesday în Brazilia. -Carnavalul Braziliei.
-Ce altceva aș vrea să-mi petrec toată viața, ca student în ziua de primăvară. Călătorind întotdeauna într-un loc premium, comandantul plutei de lemn. -Partea din față.
-Crezi că ești o vrăjitoare desăvârșită și ceea ce se întâmplă este că ești în stare de ebrietate. Și că spui că nu mai iei nimic, dar ei îmi spun acolo: „Da, da. Da, da ”, și spun, spun ... -Poison pe piele.
-Nu-mi spune că este prea devreme, este 7 după-amiaza aici, în Spania. Nu e de mirare că ești așa și iar râzi de mine. Nu mă compătimi pentru că sunt real și mă poate răni. -A treia din vise.
-Ce mare greșeală să te revăd, să-mi iau inima în bucăți. Există o mie de fantome, când se întorc. Îmi bat joc de mine, orele acelui mort ieri. -Ca doi străini.
-Dar dacă acum ai doar jumătate din marea dragoste pe care încă o am pentru tine. Poți jura că pe cel care te iubește îl binecuvântez. Vreau să fii fericit, chiar dacă nu este cu mine. -Chiar dacă nu este cu mine.
-Angoasa, sentimentul abandonat, gândirea că altcineva de lângă el îi va vorbi în curând, în curând, despre dragoste. Frate, nu vreau să mă cobor, sau să te întreb sau să plâng. -Nostalgie.
-Numai Dumnezeu este martor la cât de mult te-am iubit. Mi-ar plăcea să dorm, dar nu pot, nu pot să nu mă mai gândesc. Ieri ai fost aici cu mine, astăzi nu vreau să te găsesc ridicându-ți lucrurile. -Nu știu ce să spun.
-Domnule bancher, dați-mi banii înapoi, pentru moment este tot ce vreau. M-am săturat de cele care vin de la prieteni și vor doar să-mi umple gaura. -Murdărie mare.
-De câte ori m-am gândit să mă întorc și să spun că nimic nu s-a schimbat în legătură cu dragostea mea, dar tăcerea mea a fost mai mare. Și în depărtare mor zi de zi fără ca tu să știi. -Distanţă.
-Era un mod de a merge, doar te privea cum treci. Asta intră în necazuri, jocul corect nu este pentru mine. Nimeni nu iese viu de aici. -Nimeni nu iese viu de aici.
-Am orice prostie și mă pot înșela, dar nu m-am înșelat cu tine. Am minibarul deschis și inima închisă și bate doar și bate doar pentru amândoi. -5 minute în plus (minibar).
-Dacă se dovedește că este, dacă poți înțelege ce se întâmplă cu mine în seara asta, nu se mai întoarce. Și durerea începe să crească în mine, moneda a căzut pe partea singurătății și a durerii. -Infracțiuni perfecte.
-Nu-mi pasă de toate problemele tale. Nu mă împinge să te abandonez din nou. Nu este o băutură ușoară pentru mine. Dansând pe sângele altora -Nu mă împinge.
-Am urmat întotdeauna aceeași direcție, cea dificilă, cea care folosește somonul. Îmi pare rău că am atins golul total, am să-ți dau drumul la mână. -Somon.
-În palatul florilor erau flori de toate culorile, era în Basavilbaso, nu am mai fost acolo de mult timp. - Palatul florilor.
-Ea a spus „du-te bine”, iar eu am spus „noroc și ne vedem mai târziu”, și nu o voi mai vedea niciodată, sau poate că va fi peste ceva timp. -Bafta si ne vedem mai tarziu.
-Vreau să aleg din hartă un loc fără nume pentru a merge. Va fi locul în care trăiești ceea ce mai rămâne de trăit. De aceea, fiecare călătorie îmi aduc bagajele pierdute, de aceea am decis să nu uit niciodată, să nu uit niciodată. -Unde guvernează marinarul.
-Cât de verde era valea mea când era mereu o porțelanie în camera mea. Desigur, patul nu este niciodată gol, dar nu este același lucru. Nu este niciodată la fel. -Niciodata la fel.
-Este ceea ce îmi place la a fi liber ca o pasăre liberă, căutând osul pe care nu îl vei găsi niciodată. Ceea ce nu se va găsi niciodată. Osul pe care nu îl vei găsi niciodată. -Adevărata libertate.
-Te iubesc, nu știu dacă sunt treaz sau dacă am ochii deschiși. Știu că te iubesc și că mă așteaptă mai multe aeroporturi. Te iubesc, ai luat lumânarea și mi-ai părăsit înmormântarea. Mai întâi te iubesc la fel. -Te iubesc la fel.
-Briza din ianuarie a venit la țărm. Noaptea timpului orele sale împlinite. Și în zori, piatra a cântat, despicând piersicul care a căzut în râu. Și piersica sângerată este deja sub apă. -Sângerarea piersicii.
-De mult timp în urmă, această parte s-a pierdut fără să bată la ușă, îmi amintesc nebun. Dintr-un timp uitat a venit o amintire umedă a unei după-amiaze ploioase, a părului tău încâlcit. -Pentru a nu uita.
-Aștept și aștept, pentru că trăirea este joc și vreau să joc în continuare, mi-am spus inimii. Mânuitor, dar fără pedeapsă, nu comite crima, omule, dacă nu-ți vei ispăși pedeapsa. -Porumbel.
-Și într-un duel de învinși, am pierdut un pachet de iluzii. Cei dintre noi care nu pot dormi noaptea ... pentru că dinții mei sunt strânși. Dinții strânși.
-Cealaltă noapte te-am așteptat în ploaie două ore, o mie de ore ca un câine. Iar când ai ajuns, te-ai uitat la mine și ai spus „nebun, ești ud, nu te mai iubesc”. -Mii de ore.
-Astăzi, dacă nu te am, va fi ruina pentru mine, când te vei hotărî, s-ar putea să nu mai fiu aici. Rămâi, da, rămâi cu mine, sunt înnebunită după tine! -Nebun dupa tine.
-Tot ce spui s-a terminat. Luminile aprind mereu sufletul. Și când mă pierd în oraș, știi deja să înțelegi. -O rochie și o dragoste.
-Un înger a venit să mă caute. Oricum, poate nu vreau să-l urmez. Oamenii îmi spun să nu mai gândesc așa, dar totuși, te voi aștepta, te voi aștepta undeva. -Undeva voi găsi.
-Va fi necesar să vedem, dacă cronica Verónica reacționează, jumătate Veronica, are foarte puțin rău, dar s-a săturat să aștepte ... -Media Verónica.
-Dacă noaptea nu mai pot dormi, sunt sărutările tale pe care nu le voi uita niciodată. Privindu-te, mi-am pierdut speranța de a te putea face să te îndrăgostești din nou. O secundă care mi-a schimbat viața, o clipă pe care nu o voi uita niciodată. -Pentru a te privi.
-Se spune că ai otravă pe piele. Și este că ești din plastic subțire. Ei spun că aveți o atingere divină. Și cine te atinge rămâne cu el. -Poison pe piele.
-Și mori cu tine dacă te omori și mă ucide cu tine dacă mori. Pentru că iubirea când nu moare ucide, pentru că iubirile care ucid nu mor niciodată. -Cu tine.
-Am o singură senzație în piept, de parcă aș fi înghițit o pungă de ciment. -Cine a prăjit untul?
-Soldatul acela privat este îndrăgostit, cazarmele nu l-au tratat bine. Și a uitat de inimă, cu numele tău tatuat pe piele, am uitat de ceilalți. -Am uitat de ceilalți.
-Ultima dată când ne-am întâlnit am fost veri, data viitoare am putea fi străini. Odată cu trecerea anilor, el poate deveni un străin vechi, iubitul uitării. -Iubitul uitării.
-Se pare că mișcarea mea lentă a pierdut deja numărul și nu este fericită, păpușa mea voodoo s-a pierdut în furtună, cu o mie de ace înfipte în inimă spre vânzare, că nimeni nu vine să o cumpere. -Inimă de vânzare.
-Când eram copil și cunoșteam stadionul aztec, eram tare, m-a zdrobit să văd uriașul. Când am crescut, mi s-a întâmplat din nou același lucru, dar a fost greu cu mult înainte. -Stadionul aztec.
-Despre ce vorbim când vorbim despre dragoste? Romeo i-a spus Julietei pe balcon. Sună prost și indiferent de motiv, nu poți trăi din dragoste. -Nu poți trăi din dragoste.
-Este timpul care m-a lăsat ruinat, uitându-te la tine nu m-am mai îndrăgostit. Și luna ne-a fost tovarăș, dimineața a ajuns și la noi. Navigând pe o plută de lemn, sclavii inimii nebune. -Pentru a te privi.
-Cei care au pierdut-o o cunosc, cei care au văzut-o de aproape și pleacă departe, iar cei care au găsit-o din nou o cunosc, prizonierii, libertatea. -Libertate.
-Nu am vrut să te rănesc, ți-am spus doar că nu, nu vei fi obișnuit să te simți respins, ok îmi pare rău, a fost întâmplător. -Bine îmi pare rău, a fost întâmplător.
-Un bazin de uitare, oglinda amintirilor care alunecă, a cuburilor de gheață care nu se răcesc, a stâncii și a tinereții. -Rock și tinerețe.
-Sunt un nebun care și-a dat seama că timpul este foarte scurt. -Nebun.
-Îi mulțumesc cerului pentru ceea ce mi s-a întâmplat. Cine și-ar fi imaginat că o să mă reformez, că un vagabond care a trăit fără griji, voi deveni o așezare bogată. -Johnny B. Goode.
-Și deși nu am vrut să mă întorc, mereu se întoarce la prima dragoste, strada liniștită care în ecou spunea: a ta este viața mea, a ta este dragostea mea, sub privirea batjocoritoare a stelelor care astăzi cu indiferență mă văd întorc . -Întoarcere.
-La revedere, prieteni, la revedere, lasă-mă în pace, cineva va împărtăși cu siguranță ultima băutură. La revedere, prieteni, la revedere, un servitor îți ia rămas bun de la tine. -Pa, prietene, pa.
-Mi-am rămas fără puteri în mâna stângă, am să vă las lumea în pace, ca și calul alb pe care l-am lăsat frâiele, am dat drumul și voi și mă părăsiți acum. -Te-am dat drumul la lesă.
-Mă arde, mă arde, e prea târziu să mă vindec, mă arde, mă arde, am lăsat sângele în nisip, mă arde, mă arde! Mă ascund, ca focul la suprafața mării, ca vântul fierbinte al deșertului. -Arde.
-Este atât de formală, încât nu te va ierta niciodată. Mai bine să nu vorbim despre asta, să trecem la un alt subiect. -Să trecem la un alt subiect.
-Ca să te văd dansând, mă duc la un club în timp ce îți mușc lămâia unui gin tonic folosit pe șold. Totul este bun pentru că voi mânca ca un rege în agenția ta de mașini second-hand, printre colegi. -Gin tonicul meu.
-Și nu există destine, nici măcar divine, metalele se dezacordează, fără început sau sfârșit. -Divinul.
-Elvis este viu, adormit etern, într-o toaletă de sticlă. Elvis este viu, scrie scrisori cu mine când soarele începe să apune. -Elvis este în viață.
-Ia sticla asta cu mine, în ultima băutură mă săruți. Sperăm că nu vor exista martori, doar în cazul în care ai fost jenat. -În ultima băutură.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.