lexicografie Este o disciplină care are ca scop definirea și predarea procedurilor care trebuie urmate pentru dezvoltarea dicționarelor. Din acest motiv, mulți autori o definesc ca metodă sau tehnică și nu ca știință. Trebuie remarcat faptul că în prezent lexicografia este susținută de fundamentele teoretice ale lingvisticii.
Cuvantul lexicografie provine din cuvântul grecesc leksikografe, care la rândul său este compus din două cuvinte: leksikós, ce înseamnă adunarea cuvintelor și graphein, care se traduce prin scriere. Prin urmare, lexicografia este tehnica colectării și scrierii cuvintelor.
Conform dicționarului academic din 1984, lexicografia poate fi definită ca tehnica de compunere a dicționarelor sau a lexiconelor. De asemenea, este definit ca o parte a lingvisticii dedicată stabilirii principiilor teoretice, luând în considerare compoziția dicționarelor.
Lexicograful Manuel Seco, în discursul său de recepție pentru Academia Regală Spaniolă (1980), a stabilit că lexicografia nu era o știință, ci mai degrabă o tehnică sau o artă. Acest lucru se datorează faptului că, pentru acest savant, disciplina lexicografică prezintă o ambiguitate care îi permite să fie percepută ca un meșteșug care necesită sensibilitate și intuiție.
Indice articol
Autorul Natalia Castillo, în textul ei Valoarea și dificultatea lexicografiei (1998), au stabilit că lexicografia a apărut ca disciplină prescientifică acum patru mii de ani. Această afirmație este susținută de faptul că akkadienii și sumerienii au colectat semne care trebuie să fi funcționat ca dicționare unilingve (2.600 î.Hr.)..
Această compilație a avut o motivație pedagogică și a fost folosită în școlile cărturarilor. Au existat și cataloage în care erau enumerate numele obiectelor, meseriilor, divinităților, printre altele..
În plus, primele glosare bilingve în care a fost găsită o listă de cuvinte sumero-akkadiene datează din această perioadă. În cele din urmă, prima dintre aceste limbi a devenit limba diplomatică și cultă, ceea ce s-a întâmplat după căderea Imperiului III din Ur.
În biblioteca Rap'anu (consilier de stat al regatului Ugarit, 1235-1195 î.Hr.) au fost găsite chiar și glosare cvadrilingve, deoarece conțineau cuvinte extrase din limbile sumeriană, hurriană, akkadiană și ugaritică..
Până în a doua jumătate a secolului XX, lexicografia fusese concepută ca „arta de a face dicționare”. În această fază, lexicografia s-a caracterizat prin abordarea sa normativă, întrucât a căutat să fixeze limbajul în formatul său cel mai cult..
Din acest motiv, de-a lungul mai multor secole, disciplina a generat dicționare de tăiere selectivă, cum ar fi, de exemplu, Comoara în limba spaniolă (1674) de Sebastián de Covarrubias sau Dicționar manual de fraze vicioase și corecții de vorbire (1893) de Camilo Ortúzar.
În consecință, dicționarele produse în aceste timpuri aveau o bază logico-obiectivă cu o abordare enciclopedică. Aceasta înseamnă că aceste dicționare au descris realitatea obiectelor și nu semnificațiile fiecărui cuvânt. Din acest motiv s-au concentrat asupra referenților, dar nu și asupra semnelor lingvistice.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, lexicografia a început să fie de interes pentru lingviști. Prin urmare, experții în lingvistică s-au alăturat disciplinei lexicografice pentru a-i investiga caracteristicile și a le introduce în lingvistica aplicată.
În consecință, lexicografia a încetat să fie considerată o simplă artă și a devenit o tehnică științifică. Acest lucru a dus la dezvoltarea unor dicționare descriptive, care până în prezent nu fac judecăți de valoare cu privire la un anumit cuvânt sau la utilizarea unui limbaj. De fapt, ei încearcă să o descrie într-un mod realist fără a aplica niciun fel de restricție puristă..
În cadrul acestei structuri puteți cita lucrările Nou dicționar de americanisme (1988), în regia lui Reinhold Werner și Günther Haensch. Un alt exemplu poate fi Dicționar ilustrat al chilienismelor, scris de Féliz Morales Pettorino între 1984 și 1987.
Obiectul de studiu al lexicografiei este de a cunoaște originea, semnificația și forma cuvintelor. Cu toate acestea, nu trebuie confundat cu lexicologia, care studiază aceiași factori, dar dintr-un punct de vedere mai general și științific. În schimb, lexicografia are un rol utilitar.
Aceasta nu înseamnă că lexicografia nu are un accent științific; această disciplină folosește criterii științifice, atâta timp cât consideră că toate materialele lexicale merită aceeași atenție. Aceasta înseamnă că lexicografia se distanțează de studiul științific atunci când face judecăți de valoare despre un cuvânt sau un cuvânt.
În prezent, au fost propuse două aspecte sau semnificații ale lexicografiei. Pe de o parte, există tehnica de pregătire, adică activitatea în sine de colectare a dicționarelor, lexiconelor și glosarelor. Pe de altă parte, există criterii metodologice și teoretice pe care un lexicograf trebuie să le gestioneze pentru a-și desfășura activitatea corect..
Aceste aspecte sunt cunoscute ca lexicografie practică și lexicografie teoretică sau metalexicografie..
Lexicografia teoretică, cunoscută și sub numele de metalexicografie, este responsabilă de studierea aspectelor teoretice legate de lexicografie. Prin urmare, lexicografia teoretică studiază istoria activităților lexicografice, precum și tipurile de dicționare și scopul pentru care au fost concepute..
Metalexicografia trebuie să ia în considerare, de asemenea, publicul către care este direcționat fiecare dicționar, metodologia sau structura pregătirii sale și problemele care pot apărea la realizarea pregătirii sale. În concluzie, această ramură a lexicografiei evaluează critic și concret fiecare produs lexicografic.
Lexicografia practică este în mod corespunzător elaborarea dicționarelor. Adică acest aspect pune în practică tot ceea ce se dobândește din lexicografia teoretică. Pentru aceasta el folosește alte discipline, cum ar fi lingvistica aplicată. Înainte de a dezvolta un dicționar, fiecare lexicograf ar trebui:
- Cunoașteți regulile lexicografice tradiționale și acceptate la nivel internațional.
- Gestionați terminologia utilizată de lexicografie.
- Au capacitatea de a identifica diferitele tipuri de dicționare.
- Cunoașteți materialul bibliografic necesar care vă permite să rezolvați problemele care apar în timpul elaborării.
- Conceperea dicționarului ca un instrument pentru a preda o limbă, dar fără a adăuga judecăți de valoare cu privire la un anumit cuvânt.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.