Cei mai buni 9 filosofi metafizici

2388
Egbert Haynes
Cei mai buni 9 filosofi metafizici

Principal filozofi metafizici datează mai ales din anii dinaintea lui Hristos. Aristotel este considerat de mulți ca fiind tatăl metafizicii datorită binecunoscutei publicații a celor paisprezece suluri de papirus..

Acest filozof definește profund ceea ce îi era cunoscut drept metafizică. Cu toate acestea, există dovezi că Parmenide l-a precedat în antecedentele aceleiași ramuri ale filozofiei.

Dezvoltarea acestei ramuri a filozofiei a găsit exponenți în întreaga lume care au îmbogățit modul în care natura ființei este analizată din perspectiva metafizicii..

Filozofi metafizici majori

1- Aristotel (384 - 322 î.Hr.)

Fotografie a bustului lui Aristotel (Sursa: Kaio hfd / CC BY-SA (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/) prin Wikimedia Commons)

Acest filozof macedonean a realizat o lucrare compusă din paisprezece suluri de papirus, fiecare echivalând cu un volum. Primii opt au fost definiți în domeniul fizicii; în acestea a ridicat diverse teorii.

Restul volumelor au dat naștere termenului „metafizică”, care se referă la ceea ce urmează explicațiilor despre natură.

2- Platon (428 - 347 î.Hr.)

Sculptura Platon

Acest filozof grec a inspirat și a oferit instrumente excelente pentru a înțelege această filosofie la alți gânditori.

Deși nu este specificat în niciuna dintre lucrările sale de metafizician, lucrările sale bazate pe gândirea sa inițială au generat contribuții valoroase.

3- Parmenide (născut între 530 și 515 î.Hr.)

Elea Parmenides

Acest filozof grec are o singură operă cunoscută. Se spune că opera sa este o revelație și una dintre părțile ei, numită Calea adevărului, impulsionează Platon în doctrina sa despre forme și Aristotel în teoriile sale metafizice.

Din acest motiv, se spune că Parmenide poate fi considerat tatăl metafizicii.

4- Immanuel Kant (1724 - 1804)

Portret de profil al lui Immanuel Kant

A fost un filozof german care a aflat despre filosofia lui Leibniz și Wolff în studiile sale universitare de teologie prin mentorul său Knutzen.

Aceste cunoștințe l-au motivat să se aventureze în științele naturii, aducând mari contribuții la metafizica logică.

5- Heraclit (536 - 470 î.Hr.)

Heraclit

Filozof grec, unul dintre primii metafizicieni. El a considerat că lumea a fost creată printr-un principiu natural.

Focul pentru el a reprezentat cel mai bun exemplu de natură, deoarece focul este supus continuu schimbărilor, la fel ca lumea. Această schimbare este originea de bază a tuturor lucrurilor.

6- René Descartes (1596 - 1650)

Descartes a devenit unul dintre cele mai influente din secolul al XVII-lea. Era creștin catolic.

Este considerat fondatorul filozofiei moderne. Teoriile sale afirmau existența sufletului și a lui Dumnezeu. În acest secol, teologia și metafizica erau foarte apropiate.

7- Gottfried Leibniz (1646 - 1716)

Gottfried Leibniz a fost cel care a făcut prima abordare a perspectivismului. Sursa: Christoph Bernhard Francke [Domeniul public]

Acest german a fost un influent filozof, matematician, teolog, logician și jurist, printre alte discipline pe care le-a practicat..

Pentru el, orice om, prin rațiune, a reușit să transcende lumea materială și moartea. El a fost însărcinat cu introducerea conceptului de atomi spirituali numindu-i „monade”.

8- John Locke (1632 - 1704)

Filozof și medic englez, este considerat unul dintre părinții empirismului. Relația sa cu medicina i-a dat o perspectivă pentru a explica înțelegerea umană.

El a fost un student al spiritului, care a ajuns să determine că cunoașterea este discernământul a patru tipuri de comoditate și non-comoditate, dintre care unul este existența reală (metafizică).

9- Baruch Spinoza (1632 - 1677)

Născut la Amsterdam, Spinoza a făcut parte din mișcarea raționalistă a lui René Descartes. Cea mai mare contribuție a sa a fost citirea infinitului de substanță. În ea, filosoful consideră că modurile sunt inerente crezului lui Dumnezeu.

Referințe

  1. Bacca, J. D. (1990). Nouă mari filozofi contemporani și temele lor: Bergson, Husserl, Unamuno, Heidegger, Scheler, Hartmann, W. James, Ortega y Gasset, Whitehead. Barcelona: Editorial Anthropos.
  2. Conti, C. C. (1995). Personalism metafizic: o analiză a metafizicii teismului lui Austin Farrer. Clarendon Press.
  3. Forment, E. (2013). Metafizică. Cuvânt.
  4. Hibbs, T. (2007). Aquino, etica și filosofia religiei: metafizică și practică. Indiana: Indiana University Press.
  5. José Arredondo Campos, G. E. (2015). Filosofie: perspective și probleme. Mexic: Grupo Editorial Patria.

Nimeni nu a comentat acest articol încă.