Termenul luscofusco Este un cuvânt de origine galego-portugheză care înseamnă răsărit, zori, amurg, amurg sau apus. Unele sinonime în limba galiciană curentă pot fi „închisă da noite”, „cerradiña da noite”, „închisă de noite”, „noitiña” sau „xunta da noite”.
Termenul „luscofusco” este un substantiv masculin și singular care este folosit în limba galiciană. Două semnificații sunt de obicei atribuite acestui cuvânt.
Primul se referă la momentul zilei, între după-amiază și noapte, în care lumina soarelui dispare aproape complet, dând tonuri portocalii și roșiatice mediului și făcând obiectele împotriva luminii să fie percepute ca umbre tăiate la orizont..
Adăpostindu-se în umbra luscofusco-ului, au intrat în casă. (Adăpostindu-se în umbrele amurgului, au intrat în casă).
În spaniolă, primul sens al cuvântului „luscofusco” este echivalent cu amurgul. Unele sinonime sunt: amurg, amurg și apus.
Al doilea sens al „luscofusco” se referă la momentul zilei, între noapte și zori, în care sunt observate primele raze ale soarelui, permițând diferențierea obiectelor inexact, ca și cum ar fi umbre.
Ao luscofusco, xa va cânta galii, ei au abandonat sau plasat. (În zori, când cocoșii cântau, a părăsit locul).
În spaniolă, acest al doilea sens corespunde termenilor: răsărit, zori.
Este necesar să subliniem faptul că în limba galiciană folosesc un singur termen pentru două ori ale zilei (amurg și răsărit), când în spaniolă folosim doi termeni diferiți.
Cu toate acestea, aceste două etape ale zilei prezintă mai multe asemănări care justifică utilizarea unui singur cuvânt.
De exemplu: incidența scăzută a luminii pe suprafața pământului, faptul că ambele sunt etape de tranziție (de la zi la noapte, de la noapte la zi).
Cuvântul "luscofusco" este utilizat în prezent în limba galiciană pentru a desemna amurgul și răsăritul soarelui..
Trebuie remarcat faptul că în portugheză există un termen similar, „lusco-fusco”, care are mai mult sau mai puțin același sens..
Similitudinea dintre acești termeni în galiciană și portugheză se datorează faptului că în Evul Mediu, aceste două limbi au format o singură unitate lingvistică numită galiciană - portugheză..
Limba romanică galiciană - portugheza a venit la rândul ei din latina vulgară vorbită de oamenii de sub.
Această unitate lingvistică a început în Galiția și se extindea spre Portugalia datorită intervenției cuceritorilor creștini.
Existența unor texte literare scrise în această limbă ne permite să stabilim că galego-portugheza s-a dezvoltat între secolele XI și XII..
Mai târziu, în secolul al XIV-lea, această unitate s-a separat, dând naștere la două limbi: galiciană și portugheză, care, deși au evoluat separat, au încă elemente în comun..
Nimeni nu a comentat acest articol încă.