Vă las cel mai bun fraze de Paulo Freire despre educație, oprimat, libertate, viață, copii, pedagogie, umanitate și multe altele. Freire s-a născut în 1921 în nord-estul Braziliei, unde a trăit experiențe care i-au influențat munca.
De fapt, Paulo Freire nu a fost un pedagog care și-a primit învățăturile doar teoretic, ci și-a dezvoltat teoriile din propriile experiențe, de când a trecut prin foamete și sărăcie de când era tânăr. Deoarece trăia într-o societate rurală, cu familii și muncitori săraci, a început să înțeleagă influența clasei socio-economice asupra educației..
Unul dintre cele mai remarcabile puncte ale pedagogiei lui Paulo Freire este că el acordă nu numai importanță citirii, înțelegerii cuvintelor, ci și înțelegerii lumii, având o conștiință critică. Având o conștiință critică, oamenii își pot pune la îndoială situația istorică și socială pentru a contribui la crearea unei societăți democratice.
Educația lui Paulo Freire constă într-un dialog între elevi și profesori, în care ambii pun la îndoială, învață, reflectă și participă la crearea sensului. Profesorul trebuie să se implice în comunitate, să cunoască viața elevilor săi și a familiilor acestora pentru a influența generarea de discuții la cursuri.
Ce este mai important, pentru Freire nu este suficient doar să dialogăm, ci este necesar să acționăm în mediu, să reflectăm critic asupra realității și să o transformăm cu acțiuni.
-A spune un cuvânt adevărat înseamnă a transforma lumea.
-Educația este un act de dragoste.
-Educația este libertate.
-Asuprirea este alimentată de dragostea de moarte și nu de iubirea de viață.
-Schimbarea este dificilă, dar este posibilă.
-Bucuria nu vine în întâmpinarea descoperirii, ci face parte din procesul de căutare.
-Nu sunt în lume pur și simplu pentru a mă adapta la ea, ci pentru a o transforma.
-Nimeni nu educă pe nimeni, nimeni nu se educă pe sine, bărbații se educă reciproc cu medierea lumii.
-Dacă structura nu permite un dialog, structura trebuie schimbată.
-Eliberarea este o practică: acțiune și reflecție asupra lumii pentru a o transforma.
-Sunt un educator care gândește global.
-Nimeni nu ignoră totul. Nimeni nu știe totul. Știm cu toții ceva. Toți suntem ignoranți de ceva. De aceea învățăm mereu.
-Citirea lumii precede citirea cuvântului.
-Asupritii, în loc să lupte pentru eliberare, tind să devină asupritori.
-Educatorul are datoria să nu fie neutru.
-Cea mai mare, umanistă și istorică sarcină a asupritului: să se elibereze.
-Limbajul nu este niciodată neutru.
-Nu există dialog dacă nu există smerenie și nici dacă nu există o credință puternică și de neclintit în ființele umane.
-Nu există viață fără corectare, fără rectificare.
-Cum pot să dialogez dacă îmi proiectez întotdeauna ignoranța asupra celorlalți și nu o percep niciodată pe a mea?
-Asuprirea este domesticirea.
-Cei asupriți vor să semene cu opresorii cu orice preț.
-Conștiința este prezentarea constantă a realității.
-Știu că lucrurile se pot înrăutăți, dar știu și că este posibil să intervii pentru a le îmbunătăți.
-Oamenii se educă reciproc prin medierea lumii.
-Pentru a funcționa, autoritatea trebuie să fie de partea libertății, nu împotriva ei.
-Obiectivitatea nu poate fi concepută fără subiectivitate.
-Dacă educația singură nu transformă societatea, fără ea nici societatea nu se schimbă.
-Umilința exprimă una dintre certitudinile ciudate despre care sunt sigur: că nimeni nu este superior nimănui.
-Iubesc toți oamenii și iubesc lumea. De aceea lupt pentru ca nedreptatea socială să fie implantată înaintea carității.
-Fără simțul identității, nu poate exista o luptă reală.
-Mulțimea greșește întotdeauna.
-Încrederea oamenilor în lideri reflectă încrederea liderilor în oameni.
-Nu pot gândi pentru alții sau fără alții și nici că ceilalți gândesc pentru mine.
-Nu cel ne iubit inițiază dezamăgirea, ci cel care nu poate iubi pentru că se iubește doar pe sine.
-Nu există predare fără cercetare și nu există cercetare fără predare.
-Iubirea este un act de curaj, nu frică, este un angajament față de ceilalți.
-Dacă nu trăiesc din lume, dacă nu iubesc viața, dacă nu-mi plac oamenii, nu pot intra în dialog.
-Glorificarea democrației și reducerea la tăcere a oamenilor este o farsă; a susține un discurs despre umanism și a nega oamenii este o minciună.
-Numai puterea care apare din slăbiciunea celor asupriți va fi suficient de puternică pentru a elibera pe toată lumea..
-Adevărata generozitate constă tocmai în lupta de a distruge cauzele care alimentează falsa caritate.
-Nu există așa ceva ca să știi mai puțin. Există pur și simplu diferite tipuri de cunoștințe.
-Dacă nu pot stimula vise imposibile, atunci nici nu ar trebui să refuz dreptul de a visa celui care visează.
-Consecințele teribile ale gândirii negative sunt percepute prea târziu.
-Manipularea, ca și cucerirea căreia îi servește obiectivele, încearcă să anestezieze oamenii astfel încât să nu gândească.
-Oprimatul, după ce a interiorizat imaginea opresorului și și-a aprobat orientările, se tem de libertate.
-Libertatea este dobândită prin cucerire, nu ca dar. Trebuie realizat în mod consecvent și responsabil.
-Unul dintre elementele de bază ale relației dintre opresori și oprimați este prescripția.
-A înstrăina ființele umane de propriile lor decizii înseamnă a le transforma în obiecte.
-Eliberarea este o practică: acțiunea și reflectarea bărbaților și femeilor despre lumea lor pentru a o transforma.
-Omul nu este o insulă, el este comunicare. Deci, există o relație strânsă între părtășie și căutare.
-Dreptistul sectar vrea să încetinească procesul istoric, să îmblânzească timpul și, prin urmare, să îmblânzească bărbații și femeile.
-Căutarea umanității depline nu poate fi efectuată într-un mod izolat sau individualist, ci în comuniune și solidaritate.
-Pedagogia asupritului încetează să mai fie a asupritului și devine pedagogia oamenilor în procesul de eliberare permanentă.
-Cuvântul nu este un privilegiu al câtorva persoane, ci dreptul tuturor oamenilor.
-Privirea în trecut ar trebui să fie doar un mijloc de a înțelege mai clar ce suntem și cine suntem, pentru a putea construi viitorul mai inteligent.
-Nu înțeleg existența umană și lupta necesară pentru a o îmbunătăți fără speranță și fără vis.
-Opresorii nu favorizează promovarea comunității în ansamblu, ci mai degrabă lideri selectați.
-Ar trebui să încercăm să trăim împreună cu ceilalți în solidaritate ... numai prin comunicarea umană viața poate găsi un sens.
-Eliberarea educației este un act de cunoaștere, nu transferul de informații.
-Nimeni nu se naște pe deplin format: prin propria noastră experiență în lume devenim ceea ce suntem.
-Liniștea opresorilor se bazează pe cât de bine se adaptează oamenii la lumea pe care au creat-o și cât de puțin o pun la îndoială.
-Această violență, ca proces, se perpetuează din generație în generație de opresori, care devin moștenitori ai acesteia și fac parte din ea.
-Atâta timp cât cei oprimați nu știu cauzele stării lor fataliste, aceștia își acceptă exploatarea.
-Nici o ordine opresivă nu ar putea permite oprimatilor să pună întrebarea: De ce?
-Cei asupriți, ca obiecte, ca „lucruri”, nu au scopuri, cu excepția celor pe care opresorii le prescriu.
-Conștiința critică, spun ei, este anarhică.
-A citi nu înseamnă a umbla în cuvinte; este să le iei sufletul.
-Să te speli pe mâini în fața conflictelor dintre cei puternici și cei neputincioși este să stai de partea celor puternici, nu trebuie să fii neutru.
-Revoluția se naște ca entitate socială în cadrul societății opresive.
-Nicio pedagogie care este cu adevărat eliberatoare nu poate rămâne departe de cei asupriți tratându-i ca nefericiți.
-Adevărata generozitate constă tocmai în lupta de a distruge cauzele care alimentează falsa caritate.
-Orice relație de dominație, exploatare, opresiune este în sine violență. Nu contează dacă se face prin mijloace drastice sau nu.
-Dacă natura ființei umane este respectată, atunci predarea conținutului nu poate fi dată departe de formarea morală a elevului..
-În loc să comunice, profesorul face depozite pe care elevii le primesc, le memorează și le repetă mereu.
-Bărbații nu se formează în tăcere, sunt formați în cuvinte, în muncă, în acțiune, în reflecție..
-Predarea nu este un simplu transfer de cunoștințe, ci creează posibilități pentru producerea sau construirea de cunoștințe..
-Acceptarea și respectarea diferențelor fiecăruia dintre noi este una dintre virtuțile fără de care „ascultarea” nu există..
-Cuvântul este un loc de reuniune și auto-recunoaștere.
-Orice carte necesită un lucru simplu: cititorul să se angajeze cu cartea într-un mod critic.
-Oprirea vieții, reducând ființele umane la lucruri simple, înstrăinându-le, mistificându-le, încălcându-le, este o atitudine tipică opresorilor.
-Sectarianizarea transformă realitatea în ceva fals.
-În concepția educației bancare, educatorul este cel care are cunoștințele, în timp ce cursanții sunt cei care nu le au..
-Respingerea ideologiei machiste implică redirecționarea limbajului. Schimbarea limbajului face parte din procesul de schimbare a lumii.
-A educa înseamnă a impregna cu sens tot ceea ce facem în orice moment.
-Nevoia de a încuraja diviziunea pentru a facilita menținerea statului opresiv se manifestă în toate acțiunile clasei conducătoare..
-Liderii care nu acționează într-un mod dialogic, dar insistă să impună deciziile lor, nu organizează oamenii, îi manipulează. Ei nu eliberează și nici nu sunt eliberați: oprimă.
-Bărbații și femeile își recunosc rareori teama de libertate în mod deschis, cu toate acestea tind să o camufleze, prezentându-se ca apărători ai libertății..
-Adevărata educație nu este cea efectuată de A pentru B sau de A pe B; educația adevărată este cea care este realizată de A cu B, împreună cu medierea lumii.
-Limba este o invenție umană făcută social și nimeni nu o învață; toată lumea dobândește limba, creează limba. Ceea ce unul îl învață pe celălalt este gramatica.
-Este absolut esențial pentru oprimați să participe la procesul revoluționar cu o conștientizare din ce în ce mai critică a rolului lor ca subiecți ai transformării..
-Cu cât suntem mai capabili să redevenim copii, să rămânem copilărești, cu atât mai mult putem înțelege de ce iubim lumea și suntem deschiși la înțelegere, la înțelegere; când ne ucidem copilul interior, nu mai suntem.
Fraze despre educație
Fraze de reflecție
Fraze pedagogice
Fraze despre libertate
Fraze de solidaritate
Nimeni nu a comentat acest articol încă.