Cel mai bun citate de Aristotel și Dante descoperă secretele universului, roman pentru tineret al autorului Benjamín Alire Sáenz publicat în 2012. Acesta spune povestea a doi prieteni care se susțin reciproc pentru a avea experiențe și a învăța despre lume și univers.
S-ar putea să vă intereseze și aceste fraze din cărți celebre.
-Un alt secret al universului: uneori durerea era ca o furtună care venea de nicăieri. Cea mai senină vară s-ar putea încheia cu o furtună. S-ar putea termina cu fulgere și tunete. -Ari.
-Nu am nevoie de ploaie. am nevoie de tine -Ari.
-Unul dintre secretele universului a fost că instinctele noastre erau uneori mai puternice decât mintea noastră. -Ari.
-Cuvintele nu sunt lucruri pe care să le putem controla. Nu intotdeauna. -Ari.
-Cicatrici Semne că ai fost rănit. Semne pe care le-ai vindecat. -Ari.
-Nu e de mirare că am încetat să mai țin un jurnal. A fost ca și cum țin o evidență a propriei mele prostii. -Ari.
-A încercat să nu râdă, dar nu s-a priceput să controleze toate râsurile care trăiau în el. -Ari.
-Cum aș putea să-mi fie rușine să o iubesc pe Dante Quintana? -Ari.
-Ți-a spus cineva vreodată că nu ești normal? -Ari.
-La asta ar trebui să aspiri? -Dante.
-Nu ești. Nu ești normal. De unde ai venit? -Ari.
-Părinții mei au făcut sex într-o seară. -Dante.
-Toată lumea se transforma mereu în ceva mai mult. -Ari.
-Poate trăim între rănirea noastră și vindecarea. -Ari.
-A fi atent cu oamenii și cu cuvintele a fost un lucru frumos și extraordinar. -Ari.
-Singurătatea unui bărbat era mult mai mare decât singurătatea unui copil. -Ari.
-Nu știa ce să facă cu acele informații. Așa că am păstrat-o pentru mine. Asta a făcut cu toate. Salvează-mi lucrurile. -Ari.
-Uneori tot ce trebuie să faci este să spui adevărul. Nu te vor crede. După aceea te vor lăsa în pace. -Ari.
-Nu-mi păsa, pentru că singurul lucru care conta pentru mine era că vocea lui Dante se simțea foarte reală. -Ari.
-Era îndrăgostit de inocența câinilor, de puritatea afecțiunii lor. Nu știu suficient pentru a-și ascunde sentimentele. -Ari.
-Într-o zi. Am urât acele cuvinte. -Ari.
-Am vrut să închid ochii și să las tăcerea să mă consume complet. -Ari.
-Cu toții avem propriile noastre lupte. -Ari.
-Îmi place să înot ... și tu. (…) Înoată și tu, Ari. Acestea sunt lucrurile pe care le iubesc cel mai mult. -Dante.
-Îmi pare rău pentru mine era ca o artă. Cred că unei părți din mine îi plăcea să facă asta. -Ari.
-Învățase să ascundă ceea ce simțea. Nu, nu este adevărat. Nu există nicio învățare implicată. M-am născut știind să ascund ceea ce am simțit. -Ari.
-Uneori, când oamenii vorbesc, nu spun întotdeauna adevărul. -Ari.
-În ceea ce mă privește, este posibil ca soarele să fi topit albastrul cerului. Atunci cerul ar fi putut fi la fel de nenorocit ca mine. -Ari.
-Râsul a fost un alt secret al universului. -Ari.
-Știa că o parte din el nu va fi niciodată aceeași. -Ari.
-Poate că lacrimile sunt ceva care te îmbolnăvește. La fel ca gripa. -Ari.
-Voia să simtă acele cuvinte în timp ce le rostea. Cuvintele ar putea fi ca mâncarea, se simțeau ca ceva în gură, aveau gust de ceva. -Ari.
-Toată lumea aștepta ceva de la mine. Ceva pe care pur și simplu nu le putea da. -Ari.
-Întreaga lume părea să fie liniștită și calmă, iar eu am vrut să fiu lumea și să mă simt așa. -Ari.
-Iubirea a fost întotdeauna ceva foarte greu pentru mine. Ceva pe care trebuia să-l duc mereu. -Ari.
-Păsările există pentru a ne învăța despre cer. -Dante.
-Tipic, nu știam ce să spun, așa că nu am spus nimic. -Ari.
-Poate că câinii erau unul dintre secretele universului. -Ari.
-M-am întrebat dacă zâmbetul meu era la fel de mare ca al ei. Poate că da atât de mare, dar nu atât de frumos. -Ari.
-Asta e problema mea. Vreau ca alți oameni să-mi spună ce simt. Dar nu sunt sigur că vreau să-i întorc favoarea. -Ari.
-Dacă am studia păsările, poate am putea învăța să fim liberi. -Ari.
-Oamenii vorbesc cu câinii. Nu pentru că înțeleg. Dacă nu poate pentru că înțeleg suficient. -Ari.
-Am avut o regulă: este mai bine să te plictisești de tine decât să te plictisești cu altcineva. Am trăit întotdeauna după această regulă. Poate de aceea nu am prieteni. -Ari.
-Problema cu încercarea de a nu te gândi la ceva este că ajungi să te gândești și mai mult la asta. -Ari.
-Cea mai proastă parte a înnebunirii este că atunci când nu mai ești nebun, pur și simplu nu știi ce să crezi despre tine. -Ari.
-M-am întrebat cum este să ții pe cineva de mână. Pun pariu că uneori poți găsi toate secretele universului în mâna cuiva. -Ari.
-Nu trebuie să înțeleg întotdeauna oamenii pe care îi iubesc. -Mama lui Ari.
-Am avut sentimentul că ceva nu este în regulă cu mine. Cred că a fost un mister chiar și pentru mine. -Ari.
-Mi-am schimbat numele în Ari și, dacă am schimbat o literă, numele meu era Air (air). Poate că este un lucru bun să fii în aer. Ar putea fi ceva și nimic în același timp. Ar putea fi ceva necesar și, de asemenea, ceva invizibil. -Ari.
-Ari-ul care a fost nu mai era. Și Ari deveneam? Încă nu exista. -Ari.
-Zâmbetele sunt așa. Ei vin și pleacă. -Ari.
-Mi s-a părut că fața lui Dante era o hartă a lumii. O lume fără întuneric. -Ari.
-Există lucruri mai rele în lume decât un băiat căruia îi place să sărute alți băieți. -Ari.
-Cred că ar trebui să le confrunți. Trebuie să le așezi și să le faci să-ți spună. Fă-i adulți. -Dante.
-Într-o zi voi descoperi toate secretele universului. -Ari.
-Ura voluntariatul. Problema cu viața mea este că a fost întotdeauna ideea altcuiva. -Ari.
-Sunt sigur că de multe ori puteți găsi misterele universului în mâna cuiva. -Ari.
-Poate că a fost un lucru teribil, păstrarea unui război secret. -Ari.
-M-am simțit întotdeauna îngrozitor înăuntru. Motivele pentru aceasta continuă să se schimbe. -Ari.
-Soarele de vară nu era pentru băieți ca mine. Băieți ca mine au aparținut ploii. -Ari.
-Nu putea să înțeleagă cum poți trăi într-o lume atât de rea fără să te infectezi. Cum ar putea un băiat să trăiască fără rău? -Ari.
-Te caut mereu. -Ari.
-Am decis că poate ne lăsăm singuri singuri. A ne lăsa în pace ne-a ucis. -Ari.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.