Vă las cel mai bun Citate Viktor Frankl, Psihiatru austriac fondator al logoterapiei, care a trăit în diferite lagăre de concentrare în timpul celui de-al doilea război mondial. Cea mai cunoscută și mai influentă lucrare a sa este Căutarea semnificației omului.
Principiul fundamental al teoriei lui Viktor Frankl este că principala motivație a oamenilor este să aibă sens în viață și că psihoterapia trebuie să ajute pacienții să-și găsească acest scop. Frankl a bazat această teorie pe experiențele sale din lagărele de concentrare; a observat că oamenii care aveau de ce aveau mai multă putere pentru a merge mai departe.
După ce a lucrat într-un spital de psihiatrie din Viena, a deschis un cabinet privat și a lucrat la spitalul Rothschild din Viena, Frankl și familia sa au fost capturați de naziști și trimiși în lagărul de concentrare Theresienstadt, unde a murit tatăl său. Mai târziu a fost transferat la Auschwitz, unde a murit mama sa. Soția lui avea să moară și în lagărul de concentrare Bergen-Belsen.
După cum se poate citi în opera sa Căutarea semnificației omului, Frankl a avut momente foarte grele în lagărele de concentrare și a descoperit că prizonierii care aveau un motiv să trăiască aveau șanse mai mari de supraviețuire. Din fericire, Frankl a supraviețuit, s-a întors la Viena și a continuat să lucreze ca neurolog, murind în 1997.
-Ei pot lua totul de la tine, cu excepția libertății de a acționa așa cum vrei.
-Nimeni nu poate fi conștient de esența altei ființe umane decât dacă o iubește.
-Suferința încetează să mai fie așa în momentul în care capătă sens.
-Iubirea este cel mai important scop la care poate aspira un om.
-Am găsit sensul vieții mele ajutându-i pe alții să găsească sens în viața lor.
-Omul are două potențiale: să fii bun sau să fii rău. Ce este, depinde de deciziile dvs., nu de condițiile voastre.
-Nu trebuie să ne fie rușine de lacrimi, pentru că sunt martori că omul a avut curajul să sufere.
-Ascultă ce îți spune conștiința să faci și mergi și fă ceea ce îți permite cunoștințele tale.
-Succesul se obține ca un efect secundar neintenționat al dedicării personale pentru o cauză mai mare decât propria persoană..
-Nu putem judeca o biografie după lungimea sau numărul de pagini pe care le are. Trebuie să o judecăm după bogăția conținutului.
-Încercarea de a dezvolta simțul umorului și de a vedea lucrurile prin lumina umorului este un truc care se învață atunci când arta de a trăi este stăpânită..
-Pesimistul arată ca un om care urmărește cu teamă și tristețe că calendarul de pe perete devine mai subțire pe măsură ce trec zilele.
-Mântuirea omului este prin și prin iubire.
-Umorul este o altă armă cu care sufletul luptă pentru supraviețuirea sa.
-Libertatea spirituală care nu ne poate fi luată este cea care face viața plină de sens și de scop..
-Cunoaște „de ce” al existenței tale și poți suporta aproape orice „cum”.
-Bunătatea umană se găsește în toate grupurile, chiar și în cei care merită să fie condamnați.
-Nimeni nu ar trebui să judece dacă nu se întreabă cu deplină sinceritate dacă, aflându-se într-o situație similară, nu ar fi făcut la fel..
-O lovitură pe care nici măcar nu o dai corect poate, în anumite circumstanțe, să ne rănească mai mult decât una care atinge ținta..
-Dacă nu este în mâinile tale să schimbi o situație care îți provoacă durere, poți alege oricând atitudinea cu care te confrunți cu acea suferință.
-Viața cere o contribuție de la toată lumea și revine individului să descopere în ce constă.
-Nenorocirile deschid adesea ferestrele pentru a vedea cerul.
-Omul își dă seama în aceeași măsură în care se angajează să împlinească sensul vieții sale.
-Trăiește ca și când ai trăi deja pentru a doua oară și ca și când ai fi acționat pentru prima dată la fel de greșit ca acum ești pe cale să acționezi.
-Omul nu există pur și simplu, ci decide care va fi existența sa, ce va deveni în următoarea clipă.
-Omul poate păstra un vestigiu de libertate spirituală, de independență mentală, chiar și în circumstanțe teribile de stres mental și fizic.
-Succesul, precum și fericirea, nu pot fi urmărite, ci mai degrabă trebuie să urmeze.
-Fericirea trebuie să treacă, la fel și succesul. Trebuie să le lași să se întâmple fără să-ți faci griji.
-Viața nu se face insuportabilă de circumstanțe, ea devine insuportabilă doar prin lipsa de sens și scop..
-Dacă există sens în viață, atunci trebuie să fi existat sens în suferință.
-Noi, care trăim în lagăre de concentrare, ne putem aminti de bărbații care umblau din cazarmă în cazarmă consolându-i pe ceilalți, oferindu-le bucata de pâine.
-Pentru cineva care a trăit bine, contează dacă își dă seama că îmbătrânește? Nu, mulțumesc, care a trăit bine va spune.
-Suferința este unul dintre lucrurile de care sunt cel mai mândru, chiar dacă este ceva care nu generează invidia celorlalți.
-Nu uit lucrurile bune pe care mi le-au făcut și nu suport resentimentele pentru lucrurile rele pe care mi le-au făcut..
-Conștiința de a fi nu este o țintă la care se poate viza, pentru simplul fapt că cu cât o vizezi mai mult, cu atât o vei atinge mai puțin.
-Uneori „neterminat” sunt cele mai frumoase dintre simfonii.
-Suferința este un aspect al vieții care nu poate fi eradicat, la fel cum soarta sau moartea nu pot fi puse deoparte. Fără toate acestea viața nu este completă.
-Nu contează că nu așteptăm nimic de la viață, dar dacă viața așteaptă ceva de la noi.
-Omul care nu a trecut prin circumstanțe nefavorabile nu se cunoaște bine pe sine.
-Cea mai mare libertate a noastră este libertatea de a ne alege atitudinea.
-Moartea poate provoca frică doar celor care nu știu să umple timpul care le este dat să trăiască.
-Omul este fiul trecutului său, dar nu sclavul său, și el este tatăl viitorului său.
-Cel mai bun mod de a atinge împlinirea personală este să te dedici obiectivelor altruiste.
-Ceea ce avem cu adevărat nevoie este o schimbare radicală a atitudinii noastre față de viață.
-Cel mai dureros aspect al loviturilor este insulta pe care o includ.
-Norocul este ceea ce nu trebuie să suferi.
-Reacția anormală la situații anormale face parte din comportamentul normal.
-Fericirea nu poate fi urmărită, trebuie să decurgă.
-Omul, deposedat de tot ce există în această lume, poate cunoaște încă fericirea dacă îl contemplă pe cel iubit.
-Fericirea este ca un fluture. Cu cât o urmărești mai mult, cu atât mai mult fuge. Dar dacă îți îndrepți atenția spre alte lucruri, ea vine și se odihnește ușor pe umărul tău..
-Experiențele vieții într-un lagăr de concentrare arată că omul are capacitatea de a alege.
-Iubirea este singura modalitate de a prinde o altă ființă umană în profunzimea personalității sale.
-Adevăratul sens al vieții trebuie găsit în lume și nu în ființa umană sau în propriul său psihic, ca și cum ar fi un sistem închis.
-O viață a cărei ultimă și unică semnificație a constat în a o depăși sau a ceda nu ar merita deloc să trăim..
-Cei responsabili pentru cea mai intimă stare de spirit a prizonierului nu au fost atât cauzele psihologice, cât și rezultatul liberei sale decizii.
-Omul care devine conștient de responsabilitatea sa față de ființa umană care îl așteaptă cu toată afecțiunea sau față de o lucrare neterminată nu va putea niciodată să-și arunce viața peste bord..
-Există două rase de bărbați în lume și doar două: „rasa” bărbaților cumsecade și rasa bărbaților indecenți..
-Experiența finală pentru omul care se întoarce acasă este sentimentul minunat că nu mai are nimic de care să se teamă decât Dumnezeul său..
-Căutarea de către om a sensului vieții constituie o forță primară și nu o „raționalizare secundară” a impulsurilor sale instinctuale..
-Fiecare om este întrebat despre viață și nu poate răspunde la viață decât răspunzând pentru propria sa viață; numai responsabilitatea poate răspunde la viață.
-Există momente în care poate apărea scandal chiar și într-un prizonier aparent împietrit, scandal provocat nu de cruzime sau durere, ci de insulta de care este atașată..
-Cei care nu au trecut printr-o experiență similară cu greu pot concepe conflictul mental distrugător de suflet și conflictele de putere de voință pe care le experimentează un om înfometat..
-În ciuda primitivismului fizic și mental predominant prin forță, în viața lagărului de concentrare era încă posibil să se dezvolte o viață spirituală profundă.
-Pe măsură ce viața interioară a prizonierilor a devenit mai intensă, am simțit și frumusețea artei și a naturii ca niciodată..
-Cu toții am crezut odată că suntem „cineva” sau cel puțin ne-am imaginat-o. Dar acum ne-au tratat de parcă nu am fi nimeni, de parcă nu am exista.
-Conștiința iubirii de sine este atât de adânc înrădăcinată în cele mai înalte și mai spirituale lucruri, încât nu poate fi dezrădăcinată nici măcar trăind într-un lagăr de concentrare..
-Nu există nimic în lume care să permită unei persoane să depășească dificultățile externe și limitările interne la fel de mult ca conștientizarea faptului că are o sarcină în viață..
-Când iubești, vezi potențialul în persoana pe care o iubești, care poate nu există încă, dar poate exista.
-Oamenii care își păstrează „calendarul” pot reflecta cu mândrie și bucurie, la viața pe care au trăit-o din plin.
-Am realități în trecutul meu, nu numai realități ale muncii făcute și ale iubirii iubite, ci și realități ale suferințelor suferite cu curaj.
-Ființa umană țintește întotdeauna și este dirijată de ceva sau de cineva, pe lângă el însuși.
-În lagărele de concentrare, am văzut și am asistat la tovarăși care se comportau ca porci, în timp ce alții se comportau ca niște sfinți.
-Toată lumea are o vocație sau o misiune specifică în viață. Fiecare persoană trebuie să îndeplinească o misiune specifică care cere să fie finalizată.
-Suferința ocupă întregul suflet și toată conștiința omului, fie că este mult sau puțin.
Fraze de psihologie
Fraze de reziliență
Fraze motivaționale
Fraze de perseverență
Nimeni nu a comentat acest articol încă.