Vă las cel mai bun fraze din Salta la Banca (SLB), grup rock argentinian în stil Barrial, format în 2007 de Alberto Grammatico (chitară), Santiago Aysine (voce), Santiago „El Pili” Maggi (tastaturist) și Marcelo Scola (saxofon).
Printre melodiile sale se numără Train to Eden, Trebuie să știi, Solstițiul, Buzele de cafea, Aleasa mea, Cine spune, Aventura în timpul zilei, Lasă banca să sară, Dezbrăcând un înger, Unele versuri, Livrarea ta, Iluzia iluziei, printre altele.
-Mor în trupul tău; Retrăiesc în ea. Îmi simt fierbinte dorința de a fi. Vă invit să inspirați magia pe care am inventat-o. Simt fericirea în mâinile mele. -Jump the Bench, Daytime Adventure.
-Naivitatea aceea îi spală rușinea. Am presupus că sunt un îmblânzitor, dar am preferat să fiu leul, în fața acelei violențe frumoase. -Jump the Bench, Daytime Adventure.
-Am doar din acel tren până în paradis, o dubă de nepătruns fără fară. Și o cearșaf impermeabil de grindină, dintr-un pat care a fost un cazan. -Săriți banca, iluzie iluzorie.
-Dacă nu am acei ochi mici pe care îi țineau, cerul etern pentru sufletul acela diminuat. Nu acel sărut care, micuț, m-a umplut. Ce am de gând să fac cu fabula asta terminată? -Săriți banca, iluzie iluzorie.
-Mă supun predării tale. Mă salvează, mă înnebunește și mă liniștește. Nu mai suntem doi acum, focurile noastre s-au topit în dormitorul tău. -Săriți banca, livrarea dvs..
-Eu beau whisky-ul limbii tale și acolo, cu sufletul tufuit, te țin. Se va întâmpla că într-o secundă beată, agenții iadului mă răpesc.
-O mulțime de gloanțe seducătoare, nu au reușit să încalce o armură idiotă. Și cu siguranța mea deja în nenorocire, am mers la o cafea, împreună, cei 3: tu, eu și isteria ta. -Sari Bench, care spune?.
-Mi-ai dat vacanțe în dormitorul tău. A dispărut acea idiotie de a dormi coadă la coadă. Am cunoscut cei mai frumoși sâni din lume. Nu există nimic scris despre gusturi, ci despre busturi: Cine a spus că nu poți? -Sari Bench, care spune?
-Pentru că noaptea trebuie să fie zorii, spectrelor și fantomelor. Și există doar cineva pe aceste meleaguri, care știe să strice petrecerea. În timp ce dormi, el este treaz. Îl cunosc, el este Sentinela. -Săriți banca, Sentinela.
-A putea zbura mai sus este cu adevărat imposibil. Nu există nimeni care să poată întreprinde o călătorie astrală, așa cum o face fata mea neagră dezbrăcând o inimă, care mă plasează în holul Soarelui. -Salta la Banca, Buze de cafea.
-Viața mea, cam moartă, a fost reînviată de nerăbdarea lui, de a-mi găsi nenorocirea atacându-i cruzimea. Patul pe care îl adăpostim și, indiferent care dintre ele, va fi locul unde va trebui să decolăm întotdeauna. -Săriți banca, buzele de cafea.
-Iubirea a fost atât de bine făcută, încât infinitele sunt harurile pe care ni le va acorda. În cele din urmă, am dezbrăcat îngerul erotic, cu mângâieri ale celei mai frumoase moliciuni. -Sărește banca, dezbrăcând un înger.
-Pentru că jur că am învățat ceva din viață. Și nu există o greșeală mai rea decât idealizarea. Astăzi îmi face plăcere să știu că ești real. Și din tot ceea ce este real, tu ești alesul meu. -Sărgeți Banca, alesul meu.
-M-ai învățat, printre altele, să nu omit adevărul. Și de aceea vă scriu. -Sărgeți Banca, alesul meu.
-Să nu omitem în acea noapte de decembrie. Suflete pubertare în căutarea gloriei, s-au trezit față în față cu moartea, în urma unei vătămări perfide. -Săriți banca, să nu se repete niciodată (30.12.04).
-Am plăcerea de a-mi împărtăși aventurile cu un războinic, care cu inima ei luptă. Și într-un gest de laudă, îi arăt ce simt sub forma unui cântec. -Săriți Banca, trebuie să știți.
-O isterie inutilă, precum și nebună, am renunțat când te-am văzut. Am simțit ravagii în piept, cea mai nebună frenezie. O mulțime de promisiuni și o cerere de ajutor pentru a merge împreună pe Lună. -Săriți banca, trenați-vă spre Eden.
-Genele mele de folosit, transportate în cerul nostru. Acolo unde nici frica, nici flagelul nu ne vor putea găsi. -Săriți banca, Stigmă
-Și visul nostru ruinat de noi înșine, care te-a împins să trăiești într-un abis inhospitalier. Voi încerca să-l fac să aibă milă de mine, bieții băieți se privesc cu o anumită îngăduință. -Săriți pe bancă, au rănit.
-De păunul avid nu există nicio cauză care să mă lovească și am scotocit prin fereastra ei, dându-mi seama că până la urmă. Merced se gândește la Mercedes în sosul ei, ridicându-se la căldură, în același timp cu soarele. -Săreți banca, Mercedes.
-Și este dificil să susțin că ele sunt pacea mea, dacă m-am dat la război într-un efort. Pentru a picta ce urmează să vină într-o altă culoare, îți jur că ziua aceea va veni și ceea ce a venit va aparține tuturor în mod egal. -Săriți banca, am plecat.
-Eram o echipă nobilă, jefuind mereu râsele altora. Patru soldați de mică înălțime, dar cu curajul și curajul unui uriaș. -Săriți banca, am plecat.
-Astăzi regret că nu am avut încredere într-un augur sideral, care a strigat cu hotărâre să elimine acel rău. Lașii plătesc scump pentru nenorocirea de a se dori idealizați, chiar și atunci când magia se termină. -Săreți banca, Vis.
-Vine zorii, ajunul caravanei. Ai de gând să te cățești deschis, cel care te tulbure dimineața, care trebuie să se creadă suprem și este lacheul minciunilor. -Săriți banca, lăsați banca să sară.
-Alătură-te pentru a pune degetul în fund, ticălosul care vrea să-ți înșele viitorul. Să-i pătăm jacheta, să-i punem ancora. Lăsați cârpa să triumfe, lăsați banca să sară. -Săriți banca, lăsați banca să sară.
-Aceasta promovează respingerea cultivării mele între liniile sale. Dar îi ignor lenea, care mă consideră reflectantă. Și un papagal își va face un cuib, cu mult sub buric. -Săriți banca, lipsit de asfalt.
-Consider ignorant care nu vede realitatea și care tace când știe că îl consider un criminal, care va ignora că artistul care se inspiră din silueta ta, este mai ticălos decât jurnalistul care își exploatează investidura. -Sărit pe bancă, consider
- Ceasului îi lipsește timpul limpede, cel care stă irascibil pe încheietura mâinii până când încheietura mea devine aparentă. Și timpul este Diavolul, care se joacă la a fi Dumnezeu. -Săriți banca, solstițiul.
-Într-o vineri de iarnă, a arătat indiferență. Tânăra le zări scoarțele. El a observat că, odată cu ei, putea urca pe el. Și a crescut acolo unde puțini au putut să o realizeze. -Săriți banca, din copac.
-Există milioane de fabule gri. Nu toate se termină cu vin și potârnici. Puteți jura că nu este nimic mai trist. Decât un înger care lasă putrezirea magiei. -Săriți banca, din copac.
-Țapi ispășitori ai eșecului, ai marionetelor fără colț, fără lună și adevărul ei. Suntem cucul câtorva, care își umple burta bâjbâind bunătatea. -Săriți banca, suntem.
-Suntem nemernici nemiloși, șefi meschini neordonați, expresie vulgară maximă. Dar reprezintă un bun augur, izbucnirea este bine vorbită de mine, pe care moralitatea ta o aruncă asupra mea. -Săriți banca, suntem.
-Ai savurat exaltarea acelei incursiuni incipiente. I-ai legat inelul și, cu acest premiu, îi cereai păpușilor filmului său restricționat, să-l aliniezi cu protejarea ta, a fost începutul sfârșitului tău. -Sari banca, Mea culpa.
-Îți ascuțesc talia, ți-am tăiat dulceața. Dacă suntem împreună, să fie adânci, mă infectez ca un căscat. Pentru lichiorul tău îmi pierd creierul, dacă suntem împreună nu există caneluri. -Sărgeți banca, vom fi.
-Vom fi veșnici, vom fi iad. Vom fi focul, vom fi calmi. Vom fi furia gilului care mormăie. Pentru că este emoție dragostea pentru cântec. -Sărgeți banca, vom fi.
-Aici problema este că ești neglijent, iar majoritatea Heidi arată ca Satana. Își ascute colții, dulci, pentru favoruri de petrecere și își prezintă articulațiile, duritatea, cartonul rigid. -Sărește banca, Heidi.
-Când s-a pierdut busola, a știut să-mi croiască un nord. A îndrăznit să arunce o țeavă asupra destinului și nu a fost milă că nu a absorbit-o. -Sară pe bancă, busolă.
-Prin prosapie a obținut anxietatea, pe care entuziastul o suferă. În adevăr, martiriul roiește și chiar sângerează, el nu spune suficient. -Sară pe bancă, busolă.
-I-am luat minunea în artere și capriciul de a-l încărca de anxietate. Soarta mi-a ridicat steagul acolo, este un act de empatie inegală. -Săriți pe bancă, Luna lunii
-Pervertit. Un campion fără disimulare a grelei care se curăță în fund. Cei care caută să domine efervescența acestei cazărmi, care a fost fondată pentru a opri voința ta de segregare. -Săreți banca, Paladin.
-Ea nu a vrut să fie Julieta, el nu a știut niciodată să fie Romeo. Și s-au dăruit direct, la gâdilatul luxuriant al celor incipienți și febrili. -Sari banca, atât de alb, atât de albastru.
-Ești atât de alb și atât de albastru, sunt atât de leneș, cât de concis. Cu urmașul tău de nebuni, care țintesc spre gâtul meu. -Sari banca, atât de alb, atât de albastru.
-Femelă bună pentru zmeura ta fastuoasă, eliberez luna de hărțuirea solară. Vreau noaptea la mila stelei tale, să fie orbitul nenorocit de tine. -Săriți banca, inițialele voastre.
-Dar există o bancă de piață murdară, care așteaptă cu nerăbdare să vă găzduiască. Visează să te vadă ieșind din trăsură, vă vedeți fecioară de foc în fălci. -Săriți Banca, inițialele voastre.
-Astăzi mor în incongruență, din concursuri fără violență. Fără să se predea viața iubirii, am pierdut noțiuni, fără libertatea voastră vorace. -Săriți Banca, fără libertatea voastră voastră.
-Te învinovățesc pentru plânsul de pe gâtul meu, pentru aripile tale flăcări în fulgerul lor. Și pentru că mi-am dat seama că insomnia apare odată cu absența zborului tău. -Săriți Banca, vă învinovățesc.
-Te învinuiesc, în nebunia de a avea grijă de tine. Te învinovățesc pentru sufletul pe care l-ai incendiat, cu adiere de mângâieri care nu irită. -Săriți Banca, vă învinovățesc.
-Există obraji de mac, colorând o aripă ruptă. Voci, trăiesc din vată, care vindecă inimile. -Săriți banca, obrajii de mac.
-Am vrut să găsesc stelele și m-am urcat în cel mai nebun tren. În nord m-am bâlbâit, cel mai frumos este pe pământ. - Sari peste bancă, obrajii de mac.
-Și până la urmă mă prăjește la foc mic. Fără milă; unguente de ancorare. Și smulge adevărul dinaintea hainelor mele. Și mă îndeamnă să dezvăluie că cerul merită o poveste, de libertate, pe care o imprimă pe oasele mele. -Sari pe bancă, iarnă caldă.
-Așezat în memoria ta, am înțeles că nu mi s-ar fi putut întâmpla ceva mai bun. Totuși, spre marele miracol al perfecțiunii tale, l-ai înțepenit cu groază. -Salta la Banca, Câteva versuri.
-Ai fost o lebădă albastră în mlaștină. Cum este posibil ca aripile tale să nu poată naviga pe alte ceruri. Și, deși te-ai înecat în moravurile tale, ți-am promis să-ți dau câteva versuri. -Salta la Banca, Câteva versuri.
-Este atât de dificil să presupunem că există o viață pentru a te cufunda în durere și tristețe a unei lumi care nu este îndreptată. Și trebuie să căutați satisfacție, creând o revoluție a iubirii și bucuriei. -Săriți banca, grădina agoniilor mele.
-El și-a luat prăpastia ostilă și un creion pușca, a știut cum să-l exileze. În fiecare seară este mai aproape de a-și sufoca martiriul. -Săreți banca, Fakir.
-Noaptea trecută te-am văzut și corpul meu zbura, cu ideea capricioasă de a iubi ceea ce are. În spatele furiei, strălucirea aurei tale. Am rupt, în tăcere, cu tot ceea ce sperie. -Sari banca, crin boreal.
-Orice luni sinistră va fi mai plină de compasiune decât după-amiaza asta singuratică. Îmi voi întoarce corpul la perne, până va veni sfârșitul să mă salveze. -Salta la Banca, Încă o duminică.
-Fără control în inimă, acel sentiment era un zâmbet etern. A prăjit aspectul, râsul altora și transmiterea acestuia. -Sară pe bancă, botez.
-La marginea vieții este atât de ușor să cazi, încât te obișnuiești să-ți fie frică. Revendic tronul pe care mi l-a pregătit destinul, deși știu că nu sunt regele acestei vieți pe care o iubesc. Nu câștig nimic dacă nu știu să pierd. -Săriți banca, rupt.
-El continuă să-mi povestească despre isprava, cea a feței sale pe afiș, pentru că îi umflă interiorul, neavând consimțământul puterii. -Să-ți banca, El.
-Pot trăi în căutarea frumuseții, în cuvintele cu care sufletul meu se exprimă. Nu te resemna și continuă să visezi, chiar dacă visele mele sunt doar coșmaruri. Voi putea muri fără să găsesc vreodată ceea ce îmi eclipsează dorința de a continua să caut. Pentru că în luptă se reflectă sufletul, iar în suflet, integritatea. -Bank Skip, Căutare.
Fraze de cântece rock.
Nimeni nu a comentat acest articol încă.