Instrumente parentale pentru tulburări ale spectrului autist

Tulburările din spectrul autist sunt un grup de tulburări care afectează dezvoltarea copilului.

Autismul a fost definit în 1943 de Leo Kanner. Se caracterizează prin prezența unor alterări calitative ale capacităților psihologice care au legătură cu înțelegerea celuilalt, cu interacțiune și comunicare.

Aceste modificări coexistă cu alte abilități care sunt bine dezvoltate, cum ar fi procesarea vizuală, memoria mecanică sau abilitățile vizuo-spațiale, printre altele..

Astfel, copiii cu această tulburare nu sunt capabili să se raporteze, să comunice, să se joace sau să se comporte ca alți copii de vârsta lor.

Modul în care se manifestă variază foarte mult de la un copil la altul, atât în ​​ceea ce privește tipul de modificări, cât și gravitatea acestora. Putem găsi de la oameni care nu au nicio intenție de relaționare și care manifestă o izolare absolută față de ceilalți care dobândesc limbajul și care au interes pentru alții, dar întâmpină dificultăți serioase din cauza lipsei lor de empatie și a cunoașterii regulilor de interacțiune socială.

La nivelul comportamentelor putem găsi de la comportamente stereotipe și ritualice la idei obsesive, rigide sau perseverente.

Epidemiologie

Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor din Statele Unite (CDC) reflectă unele rezultate ale studiilor efectuate care ne spun despre:

• 1 din 110 copii are o Tulburarea spectrului autist, sunt prezente în toate rasele, etniile și grupurile socio-economice.

• sunt între 4 și 5 ori mai mari la populația masculină decât la populația feminină

• între gemeni identici, dacă unul are tulburarea, celălalt o va prezenta 60-90% din timp

• Părinții cu un copil cu tulburare au șanse de 2-8% să aibă un al doilea copil cu tulburare

• se estimează că aproximativ 10% dintre persoanele cu boală au o tulburare neurologică, genetică sau metabolică.

• între 30-51% dintre persoanele cu tulburare au dizabilități intelectuale asociate

• aproximativ 40% dintre copiii cu tulburare de spectru autist nu au limbaj oral

• o treime dintre părinții cu copii cu tulburare au observat o problemă de dezvoltare înainte de prima lor aniversare și 80% dintre părinți au observat-o înainte de vârsta de 24 de luni.

Obiective Intervenție

Intervenția la nivel individual la copiii afectați de ceai va încerca să faciliteze dobândirea abilităților adaptative, să le sporească stima de sine, capacitatea de autodirecție, gradul maxim de autonomie personală și să promoveze recunoașterea individualității.

Obiectivele generale ale intervenției ar trebui să se concentreze asupra:

• Dezvoltarea abilităților comunicative, interactive și cognitive. Este necesar să îi dotați cu instrumente care să le permită să înțeleagă mai bine oamenii și să dea sens acțiunilor și relațiilor lor..

• Scăderea comportamentelor interferente o le împiedică stabilitatea și independența emoțională și provoacă stări emoționale negative.

Este de o importanță vitală ca mediul familial și social să se implice și să faciliteze întregul proces de intervenție, cooperând activ.

Înțelegerea globală și adaptarea părinților la noua situație, evitând concentrarea doar asupra tulburării, vor favoriza atitudini pozitive și un feedback mai bun între părinți și copil..

Atitudini favorabile

Există o serie de Acțiuni care pot avea un impact favorabil sau negativ asupra dezvoltării integrale a persoanei autiste:

ATITUDINI POZITIVE
Atitudinea familiei	Familia ar trebui să fie un refugiu sigur pentru copil, unde se simte iubit și acceptat necondiționat. Este cel mai important element de integrare și adaptare a copilului autist.
Iubire și acceptare	Diagnosticul tulburării poate provoca uneori un fel de șoc în mediul social, care are o perioadă de acceptare. Este important să mențineți o atitudine pozitivă și mai ales constructivă. Negarea bolii contribuie doar la un climat rarefiat. Acceptarea implică să nu ne lăsăm învinși pentru a înfrunta tot ceea ce presupune, înfruntând boala cu optimism și hotărâre..
informație	Este necesar să dobândim cunoștințe care să ne ajute să știm cum să tratăm și să îmbunătățim toate posibilitățile copilului. Este necesar să cunoașteți profund tulburarea, colectând și asimilând toate informațiile și folosind cele mai bune tehnici pentru a vă facilita stilul de viață..
Așteptări	Copiii autiști au o serie de capacități și abilități diferite de cele ale celorlalți, motiv pentru care copilul își va determina propriile obiective. De acolo i-am putea îndruma, încuraja să-i atingă și, mai presus de toate, să îi marcăm frecvent, astfel încât să-și cunoască clar obiectivul. Este important să fii realist, deoarece așteptarea prea lungă poate fi frustrantă. Trebuie să vă oferim o viziune reală asupra lumii și să vă propunem obiective pe care le puteți îndeplini, fie pe termen scurt, fie pe termen lung..
Independenţă	Atitudinea protectoare nu ar fi cea mai bună, deoarece am promova dependența copilului de mediul familial. Atâta timp cât copilul manifestă atitudini independente în anumite ocazii, acesta este momentul în care ar trebui să-l inițiem..
Comunicare	Comunicarea trebuie să fie deschisă și sinceră pentru a facilita fluiditatea procesului de comunicare cu persoana afectată. De asemenea, este esențial să împărtășești sentimentele pentru a încuraja un climat de sprijin din partea familiei pentru a crește fericit.
Suport pentru	Sprijinul emoțional al familiei este întotdeauna important, așa că ar fi indicat să interacționați cu persoane care se află în aceeași situație.
ATITUDINI NEGATIVE
Interes excesiv	Există momente în care membrii familiei sunt atât de interesați să monitorizeze copilul, încât își petrec majoritatea orelor îngrijindu-l..
Supraprotejare	Această atitudine poate duce la ideea că autismul nu permite copilului să se stabilească ca o persoană autonomă, fapt care este complet fals, cei care îi pot refuza această posibilitate suntem noi înșine. Atitudinea de la supraprotecție la protecție ar trebui schimbată în măsura corectă.
Izolare	Nu este pozitiv pentru copil sau pentru familie să încerce să trăiască într-o lume separată, fără să se raporteze la ceilalți. Copilul trebuie să urmeze școala și să învețe să se raporteze la semenii săi.
Respingere	Pentru mulți membri ai familiei, faptul de a asista la comportamente autiste poate fi destul de complicat (deoarece nu este ușor să vezi cum copiii își fac rău sau încearcă să atace). Drept urmare, unii părinți preferă să ignore aceste atitudini ca mijloc de autoprotecție. Aceasta va presupune o atitudine de lașitate care poate fi agravată și, mai presus de toate, că intervenția în timp va depinde de aceasta

Strategii de intervenție

• Deoarece copiii cu autism acordă o atenție specială senzațiilor, ar fi indicat pune-i în situații în care trebuie să-și cunoască corpul, apoi ar putea vedea reprezentări ale acelor subiecte care au fost tratate anterior și astfel introduc în cele din urmă o conversație verbală.

• Comunicarea și intervenția lingvistică sunt un domeniu prioritar de intervenție în tulburările spectrului autist. Ai putea începe prin a vorbi despre obiecte care ți se disting în camera ta. Odată ce acest obiect a fost explorat, copilul ar putea desena o imagine pentru a-l reprezenta pe hârtie și ca ultim pas ar putea să-l descrie și să încerce să aibă o conversație despre el.

• Dacă un copil nu inițiază comunicarea, ar fi important ca părinții să organizeze activități în care dorința de a comunica este dezvoltată pentru a-i „forța”.. Astfel, de exemplu, i s-ar putea oferi un desen de colorat fără a-i oferi creioanele colorate, astfel încât copilul să ceară instrumentele necesare pentru a picta. Este foarte important să ne punem la același nivel cu copilul pentru a înțelege toate indicii lor verbale și non-verbale.

• Un alt domeniu de intervenție îl reprezintă modificările comportamentale care variază de la mișcări repetitive ale corpului la simptome comportamentale.. O caracteristică comună este aceea de a adopta un comportament rău din cauza lipsei de înțelegere a ceea ce se întâmplă în mediul lor, de aceea ar fi important să nu cedeze nevoilor lor, ci să le oferi posibilitatea de a avea o altă viziune în aceeași situatie. De asemenea, ar contribui la îmbunătățirea acestei atitudini pentru a monitoriza comportamentul rău pentru a vedea posibilele cauze care ar putea duce la aceasta, în același timp în care soluția poate fi atinsă prin consolidare pozitivă (cum ar fi recompense pentru atitudini bune).

• Mediul trebuie să se adapteze pentru a favoriza adaptarea copilului oferirea de informații în avans cu privire la ceea ce se va întâmpla și la ceea ce s-a făcut (feedback).

• Socializare, Este probabil cel mai dificil de rezolvat, deoarece este aproape o provocare și creează stres sau frustrare. Pot fi introduse activități de grup cooperativ.

• Ar fi necesară și organizarea spațiului și a timpului. Se recomandă ca aceștia să aibă propriul spațiu în care să se dezvolte, precum și să aibă programe și activități de referință. Ar fi important ca, fără a intra în rutină, să trebuiască să învețe să dezvolte la un moment dat o stare de improvizație pentru a evita comportamentele inadecvate.

• Este important să stabilim legătură prin contactul corpului, stimulare și activități în aer liber, încurajându-le entuziasmul pentru o anumită activitate.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

• Comeche, M.I., Vallejo, M.A. (2012). Manual de terapie a comportamentului copilăriei. Madrid: Dykinson
• Ruiz-Lázaro, P.M., Posada de la Paz, M. și Hijano Bandera, F ... (2009). Tulburări ale spectrului autist: detectare timpurie, instrumente de screening. Pediatrie Îngrijire primară, unsprezece(Supliment. 17), 381-397. Adus la 6 iunie 2016, de pe http://scielo.isciii.es/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1139-76322009000700009&lng=es&tlng=es.
• Viguer, P. (2015). Optimizare evolutivă. Bazele dezvoltării optime. Madrid: Piramida